România intră în anul 2026 într-un moment de cotitură pentru finanțele publice. După ani în care a putut funcționa cu deficite mari fără consecințe imediate, statul român se confruntă acum cu o realitate dură: datoria publică va depăși pragul de 60% din PIB, un nivel care schimbă regulile jocului atît pentru piețe, cît și pentru autorități, se arată într-o analiză semnată de Valentin Tătaru, economistul șef al ING Bank și de analistul Frantisek Taborsky.

Potrivit estimărilor, datoria ar urma să crească de la aproximativ 54% din PIB în 2024 la peste 61% pînă la finalul lui 2026. Acest prag nu este doar unul simbolic. El marchează sfîrșitul ambiguității fiscale și obligă Guvernul să ia decizii nepopulare, dar inevitabile.
De ce nu mai poate fi amînată corecția

Ani la rînd, România a beneficiat de o combinație favorabilă: economia creștea mai repede decît costul împrumuturilor, ceea ce a permis statului să se împrumute fără ca povara datoriei să explodeze. Această perioadă s-a încheiat.
După pandemie, deficitele bugetare au scăpat de sub control, atingînd un vîrf de peste 9% din PIB în 2024, în timp ce dobînzile au crescut semnificativ. Rezultatul este o datorie care crește mai repede și devine tot mai greu de susținut.

Agențiile de rating și investitorii nu mai privesc doar nivelul datoriei, ci traiectoria ei și capacitatea statului de a o plăti. Iar semnalele sunt îngrijorătoare.

Două slăbiciuni majore ale finanțelor României

Prima problemă este deficitul primar persistent. O mare parte din banii împrumutați merg către cheltuieli curente – salarii, pensii și ajutoare sociale – nu către investiții care să genereze creștere economică pe termen lung. Altfel spus, România face datorie pentru consum, nu pentru dezvoltare.

A doua vulnerabilitate este nivelul scăzut al veniturilor bugetare. România are printre cele mai mici încasări fiscale din Uniunea Europeană, în jur de 27–28% din PIB. Chiar dacă datoria raportată la PIB pare încă gestionabilă, raportată la veniturile statului, povara este mult mai mare decît în alte țări.

Ce urmează în 2026–2027

Pentru următorii ani, miza este clară: disciplina fiscală. Statul va avea nevoie de sume mari pentru refinanțarea datoriei, iar deficitul bugetar va fi atent monitorizat. Orice abatere riscă să fie sancționată prin costuri mai mari de împrumut sau chiar prin retrogradarea ratingului de țară.
Pe termen scurt, România nu se confruntă cu un pericol iminent de neplată, datorită finanțării interne și accesului la fonduri non-piață. Pe termen mediu însă, fără un program coerent și consecvent de ajustare fiscală, riscurile cresc semnificativ.

Un mesaj clar pentru decidenți

Depășirea pragului de 60% din PIB elimină „plasa de siguranță” de care România a beneficiat pînă acum. De aici înainte, statul nu mai poate răspunde la șocuri prin împrumuturi suplimentare fără consecințe serioase. Mesajul piețelor este simplu: reforma fiscală nu mai este o opțiune politică, ci o obligație matematică, conchid analiștii ING. (B.T.I.)