O analiză extrem de interesantă apărută în aceste zile într-o reputată publicație ungurească de orientare conservatoare sugerează că, în pofida discursului anti-maghiar al AUR, partidul lui George Simion ar putea deveni un aliat al ungurilor, inclusiv la nivel european, cu prețul anumitor ”ajustaje”, între care poziționarea față de etnicii maghiari.

”AUR a apărut aparent din neant în 2020. Descrisă anterior drept o coaliție extremistă, marginală, a foștilor ultras din fotbal, neo-naziști și troli de dreapta, a șocat țara când nu numai că și-a asigurat un loc în Parlament, ci și-a asigurat acest lucru cu 9% din totalul voturilor, devenind a 4-a facțiune ca mărime. Și, în ciuda (sau poate, din cauza ) aparentului său radicalism, AUR a continuat să-și crească mereu sprijinul în anii următori, ocupând acum locul doi, cu 25%, la doar două puncte în spatele liderilor social-democrați (PSD)” scrie publicația The European Conservative.

”În luna iunie a anului viitor, va fi pentru prima dată de când a fost înființat, imediat după ultimele alegeri europene, cînd AUR va avea șansa de a-și face un loc pe scena politică de la Bruxelles. În mod realist, partidul urmărește să primească între 8 și 10 locuri în Parlamentul European, aproape o treime din totalul de 32 al României. AUR a început, în mod firesc, să atragă potențiali parteneri atât din grupurile ECR, cât și din grupurile ID, în așteptarea alegerilor.

Dar există un lucru de care toți cei din Bruxelles ar trebui să țină cont: nu tot ce strălucește este aur. Nu există nicio îndoială că AUR este capabilă să evolueze într-un membru valoros al blocului suveranist al UE, care urmărește să salveze continentul din prăpastia sinuciderii culturale și politice, dar trebuie să recunoaștem că partidul trebuie să-și facă și temele înainte de a putea să fie pe deplin integrat în acea coaliție” scrie publicația ungară.

”George Simion nu este doar liderul, ci – ca și în cazul multor formațiuni care au parvenit ”călărind” rețelele sociale – personificarea AUR (…) carisma și abilitățile de conducere ale lui Simion sunt binecunoscute, dar la fel sunt și afilierile sale din trecut, dintre care unele sunt pur și simplu incompatibile cu un viitor serios în politica europeană” mai scriu analiștii, care dau drept exemplu poziționarea sa față de etnicii maghiari.

”Nimeni nu susține că situația drepturilor minorităților este nicăieri la fel de proastă ca în Ucraina, de exemplu, dar este clar că furia AUR perturbă însăși structura societății, iar oamenii vor fi răniți dacă li se permite să continue. Și, deși este adevărat că ungarofobia a fost folosită de partid la început pentru a ”agăța” masele și nu mai este punctul lor principal de focalizare, ea persistă și probabil va ocupa din nou centrul atenției după alegerile de anul viitor.

Fiind un partid care se etichetează un campion al suveranismului, AUR ar trebui, în schimb, să se orienteze către recunoașterea faptului că subsidiaritatea – piatra de bază a mișcării suveraniste europene – aparține tuturor. Ca partid patriotic, AUR ar trebui să vadă și să celebreze patriotismul celorlalți.

În loc să semene ură și diviziune, AUR ar putea găsi un aliat în maghiari, construind un parteneriat bazat pe respect reciproc, care, la rândul său, ar face integrarea sa în conservatorismul european mai ușoară, de asemenea.

Din păcate, pentru mulți există slabe speranțe că AUR se va schimba într-un mod semnificativ pe măsură ce ne apropiem de ziua alegerilor, cu excepția unei fațade de civilitate care ar putea masca temporar radicalismul său inerent, care este aproape sigur că va apărea din nou în timp.

Deci, întrebarea inițială rămâne: merită AUR un loc în arhitectura conservatoare europeană? Nu există un răspuns universal; fiecare partid trebuie sa decida singur” conchide publicația. (Traducere și adaptare B.T.I.)