Este pentru prima dată când devin adeptul, într-o situație cu totul și cu totul specială, a ignorării prezumției de nevinovăție. Pe care o înlocuiesc bine-mersi cu prezumția de vinovăție. Așa că voi vorbi nu despre un prezumtiv grup criminal organizat, în cazul miliardului de euro prăpădit pe vaccinuri inutile, ci chiar despre un grup criminal organizat.
Un miliard de euro reprezintă o sumă uriașă în orice circumstanțe. Dar atunci când o țară este lovită și bântuită concomitent de patru crize, toate cu consecințe financiare grele asupra fiecărei gospodării, un miliard de euro atârnă mai greu decât oricând. Este cu certitudine cel mai mare furt săvârșit vreodată în România. Un furt bazat exclusiv pe teama generată, cultivată și multiplicată, legată de consecințele pandemiei. În cazul celor care au participat la acest complot împotriva poporului român, la acest uriaș jaf, nu pot exista circumstanțe atenuante. Și nici vreo justificare.
Indiferent de lupingurile pe care le-pa făcut prin viață, în Statele Unite sau în altă parte, Florin Cîțu este un om cu discernământ. Și în orice caz el dispune, prin pregătirea lui profesională, de abilitatea de a cunoaște semnificația cifrelor. Este cu desăvârșire exclus ca după ce a înmulțit cu trei – deși la acea dată nu se vorbea de un al treilea vaccin – cifra de 10,7 milioane de persoane care s-ar fi putut vaccina, să iasă o diferență atât de mare încât, în cele din urmă, să fie aruncați pe fereastră un miliard de euro. E clar că a știut. Nu numai că ar fi trebuit să știe. Și, cu toate acestea, și-a exercitat atribuțiile de premier, prefăcându-se că ignoră cifrele. Pornind însă de la aceste cifre, de la această premisă unanim admisă, procurorul de caz, în generozitatea lui, a apreciat că paguba creată statului român este de doar un miliard de euro. Nu mai mare. Deși era evident că nu urmau să se vaccineze de trei ori toți cei 10,7 milioane de români care, în principiu, s-ar fi putut vaccina. Ei bine, până în acest punct nu poate exista niciun fel de prezumție de nevinovăție.
Mai departe, desigur, putem discuta despre circumstanțele acestei fapte extrem de grave, în jurul căreia s-au aliniat mai mulți membri – nu doar trei dintre cei mai importanți demnitari – ai unui grup criminal organizat. Putem lua în calcul o eventuală prezumție de nevinovăție până la administrarea probelor legată de ce anume s-a întâmplat în cele din urmă cu dozele neutilizate de vaccin, într-un număr imens și sosite în România în tranșe succesive. Au ajuns toate la ghenă? O parte dintre ele au fost donate? Căror state și în ce circumstanțe? Alte cantități au fost vândute? Cui și la ce preț? Mai putem vorbi despre prezumția de nevinovăție, tot până la proba contrarie, atunci când ne referim la presiunile formidabile la care a fost supusă populația, cum ar fi de exemplu amenințările cu închisoarea proferate de Arafat împotriva celor care refuzau să se vaccineze. Și desigur rămâne o mare necunoscută, unde de asemenea, pentru moment, operează prezumția de nevinovăție, în ceea ce privește expresia de para îndărăt. În definitiv, Guvernul României pe semnăturile a trei miniștri, care la rândul lor s-au întemeiat pe semnăturile a zeci de înalți funcționari publici, a făcut un uriaș cadou producătorilor din industria pharma. O industrie despre care se știa și se știe că, sub diferite forme, îi recompensează pe oamenii politici și pe specialiștii în medicină care le promovează produsele. Cum? Prin călătorii în destinații exotice, extrem de costisitoare, sub pretextul unor simpozioane, a unor reuniuni de specialitate. Și, atunci când este cazul, prin virarea unor sume mari de bani în conturi offshore. Ca să nu mai vorbim despre traficul de influență exercitat de mai marii industriei pharma la nivelul Uniunii Europene. Până când le vor fi scuturate toate conturile și toate averile, proprietățile trecute pe numele lor sau pe al unor interpuși, membrii grupului criminal organizat, mult mai numeroși decât cei trei, ar putea beneficia de prezumția de nevinovăție. Nu însă și reprezentanții Uniunii Europene ori ai Organizației Mondiale a Sănătății, care ar fi trebuit să știe că România numără doar 19 milioane de persoane, dintre care vaccinabili nu erau decât 10,7 milioane.
Vreau să mă fac cât mai bine înțeles. Procuratura română, spre deosebire de cea din Statele Unite sau din alte state, nu anchetează consecințele nefaste ale unor vaccinuri, care în mod cert nu au putut fi testate înainte de a fi fost administrate. Nu despre asta este vorba în propoziția formulată de oamenii legii. Ci doar despre pierderea intenționată sau nu, dar în orice caz asumată, a unui miliard de euro. Aici nu mai poate exista nicio prezumție de nevinovăție, pentru că nimic nu poate răsturna greutatea cifrelor.
Ei bine, dacă așa stau lucrurile, atunci după ce un procuror s-a avântat, cum s-a mai întâmplat de atâtea ori în România, într-o anchetă extrem de spectaculoasă, înainte ca râvna acestuia să se veștejească, cum de asemenea s-a mai întâmplat de atâtea ori, ar fi fost obligatoriu ca acesta să ia măsurile necesare pentru a se mai salva ce s-ar mai putea salva din banii pierduți, în ipoteza în care unii s-au îmbuibat cu o parte din ei. Și chiar dacă nu au primit mită, ei tot răspund patrimonial cu propria avere pentru prejudiciul cauzat, un prejudiciu care nu poate fi pus sub semnul întrebării și unde logic nu poate funcționa prezumția de nevinovăție. De aceea mă așteptam și mă aștept ca, în numele intereselor legitime ale statului, procurorii să fi luat sau să ia de urgență o serie de măsuri. Cum ar fi arestarea celor implicați. Și punerea imediată sub sechestru a tuturor bunurilor acestora. Și când colo ce să vezi? Florin Cîțu a făcut o plimbare de plăcere și de complezență la DNA. De unde a plecat cum a venit. Cu zâmbetul pe buze. Iar ceilalți doi, la care se adaugă și alții, care nu sunt încă anchetați, îl acuză pe procuror de malpraxis. Ca să vezi!