Fostul președinte al României afirmă că, în curând, va fi arestat. Din dispoziția procurorilor. Și cu acordul unui judecător. Se referă la ultima acuzație care i se aduce, cea legată de matrapazlâcurile cu terenuri, cu bani negri și cu un afacerist cu care a colaborat îndeaproape atât când a fost ministru al Transporturilor, cât și ulterior, în calitate de primar general al Capitalei. Va fi sau nu va fi arestat? Dacă da, cum s-ar justifica o asemenea măsură? Dacă nu, cum se explică anunțul făcut de Traian Băsescu?
Afacerea cu Cașuneanu s-a petrecut în urmă cu 16 ani, adică prin anul 2000. S-ar fi prescris, dacă prescripția nu ar fi fost întreruptă un deceniu, cât timp Traian Băsescu și-a îndeplinit cele două mandate prezidențiale. Așa cum și le-a îndeplinit. Că atare, anchetarea sa poate fi pusă pe rol. Ca de altfel și judecarea sa, dacă va fi întocmit un rechizitoriu.
Cazul este bine cunoscut opiniei publice. În esență, unul dintre afaceriștii lui de casă, Costel Cașuneanu, unul dintre regii asfaltului, a cumpărat, simultan cu el, un lot învecinat de teren, la un preț, în mod suspect, de multe ori mai mare decât cel plătit de domnul Traian Băsescu. Nu rezultă nicio plată făcută de Traian Băsescu, chiar dacă prețul a fost mult mai mic, adică suspect de mic, și chiar dacă, în mod efectiv, schimbul de proprietate s-a produs. Nu după mult timp, Traian Băsescu își vinde parcela sa la o sumă exorbitantă. Și nu oricui. Ci unei rude apropiate a domnului Cașuneanu. Procurorii consideră că sunt suficiente elemente pentru cercetarea penală a lui Traian Băsescu, suspectat, în acest caz, de mai multe infracțiuni, săvârșite cu concursul a încă două persoane. Omul de afaceri Costel Cașuneanu, care, într-un final, l-a și denunțat, și cumnata acestuia, care, dacă încă nu l-a denunțat pe Băsescu, o va face aproape sigur.
În aceste condiții, Traian Băsescu se așteaptă, și pe bună dreptate, ca ancheta împotriva sa să continue în ritm alert și să fie finalizată printr-un rechizitoriu, în baza căruia să fie trimis în judecată. Dar în mod straniu, el începe să strige, alertând opinia publică, în sensul că urmează să fie arestat.
În principiu, după 16 ani de la producerea cestui tip de infracțiune și în condițiile în care probele existente nu mai pot fi șterse de la dosar, iar probele noi putând fi administrate fără mari probleme, ele constând, aproape exclusiv, în denunțuri, nu există nici cel mai mic motiv care i-ar putea determina pe procurori să nu îl rețină și să solicite arestarea sa. Dacă așa s-ar întâmpla, Traian Băsescu ar fi victimizat și s-ar putea vorbi, din nou, chiar și de către adversarii acestuia, despre disponibilitatea prea mare a oamenilor legii de a încălca drepturi și libertăți fundamentale. Sub aspect politic, o arestare nu i-ar putea aduce decât beneficii. Cu atât mai mult cu cât partidul pe care îl conduce se află în plină campanie electorală.
Care ar fi un al doilea motiv posibil, dincolo de nevoia de autovictimizare și, eventual, de obținere a unui plus de simpatie publică, prin persuasiune, care l-ar fi putut determina pe Traian Băsescu să anunțe iminenta lui arestare? Eu am identificat acest posibil motiv.
Indiferent care este adevărul, Traian Băsescu și-a construit profilul unui luptător, al unui personaj politic neînfricat. Care s-a luat, pe rând, la trântă cu cei mai puternici oameni politici ai României. Care s-a luat la trântă chiar și cu procurorii, atunci când aceștia au instrumentat dosarul “Flota”. Care a pornit războaie împotriva reprezentanților presei. A liderilor sindicali. A unor iluștri reprezentanți ai societății civile. Care s-a luptat împotriva capilor Bisercii Ortodoxe Române. Care a îndrăznit să-l defăimeze până și pe Majestatea Sa, Regele Mihai al României. Ei bine, acest profil de luptător neînfricat nu se potrivește deloc cu atitudinea de pisicuț pe care a avut-o înainte de debutul acestei campanii electorale. Aflat în fruntea unui partid cu șanse reale de a obține ceva rezultate, mai ales în Capitală, Traian Băsescu beneficia de o oportunitate. Aceea de a candida pentru Primăria Generală a Capitalei. L-ar fi calificat, în orice caz, experiența. A câștigat de două ori Primăria și a avut multe de învățat sub cele două mandate prezidențiale. Prezența lui pe ringul localelor ar fi generat o bătălie crâncenă, iar Partidul Mișcarea Populară, indiferent de rezultat, ar fi avut imens de câștigat. Atunci când toată lumea se aștepta ca Traian Băsescu să se înscrie în luptă, el a plasat, în locul lui, un iepuraș. În persoana lui Robert Turcescu.
A fost momentul în care opinia publică l-a perceput, pentru prima dată, drept un lider politic slab. Care este gata să adopte un comportament de pisicuț sau de cățeluș care se gudură, speriat de perspectiva punerii sale sub anchetă penală. Traian Băsescu știe mai bine decât noi toți în ce măsură procurorii intervin, efectiv sau nu, în viața politică a României. Făcând în așa fel, încât actori importanți să poată fi, la nevoie, eliminați prin intermediul unor dosare penale. Și brusc confruntat cu acest caz, al afacerii cu Casuneanu, care miroase rău nu numai a spălare de baini, ci și a dare/luare de mită, el s-a gândit că, necandidând, i-ar putea determina pe procurori să renunțe la caz. Odată scopul eliminării lui fiind atins. A făcut-o din lașitate. Le-a propus procurorilor, în mod tacit, un târg.
Dar oferta a fost respinsă. Ancheta continuă. Și încă în ritm alert. Deci Băsescu, în acest plan, nu are nimic de câștigat. În schimb, în celălalt plan, cel politic, el a ratat privilegiul de a candida. Și, mai mult decât atât, s-a dovedit a fi pisicuț. Cu alte cuvinte, și-a mototolit propria imagine. Iar acum încearcă cumva să dreagă busiocul.
Lansând pe piață această temă, a iminentei sale arestări, el vrea să transmită opiniei publice următorul mesaj: dacă aș fi candidat și dacă nu l-aș fi propus în locul meu pe Turcescu, PMP ar fi pierdut mai mult, întrucât, prin arestarea mea, aș fi fost împiedicat să îmi fac campania electorală. Minciuna are picioare scurte. Ce se va face Traian Băsescu, dacă nu va fi arestat? Așa cum cred eu că se va și întâmpla. Ce explicație va mai găsi? Ce perdea de fum va mai lansa? (Sorin Roșca Stănescu)