Cred ca nu mai exista vreun roman de buna-credinta care sa nu fie constient de faptul ca, sub regimul Basescu, arestarile mai spectaculoase sunt de fapt comandate politic. Intr-o incercare de a-i pedepsi sau de a-i intimida pe adversarii puterii. Din politica, din lumea afacerilor si chiar din societatea civila.

Scandaloasa punere dupa gratii a lui Constantin Nicolescu, presedintele Consiliului Judetean Arges, este numai ultimul exemplu dintr-o serie lunga de abuzuri scandaloase. Cand se intampla asemenea evenimente? Ce scop au ele? Si, pana la urma, care este rezultatul?
Indiferent ce exemplu alegem, Patriciu, Tender, Iacobov, Popoviciu, Becali si asa mai departe, vom gasi, de fiecare data, acelasi ADN al arestarii – spectacol. Ridicarea unor persoane cunoscute din lumea politicii ori afacerilor are loc invariabil, pe fondul acutizarii unor conflicte de natura politica. De fiecare data cand regimul Basescu a fost pus in dificultate a recurs la o telearestare cu mascati si DNA. Tot de fiecare data, s-a urmarit nu numai abaterea atentiei de la un eveniment grav in derulare – de aceasta data, scandalul legat de reducerile abuzive ale pensiilor -, ci si, cum consemnam mai sus, pedepsirea si intimidarea adversarilor politici. Cu alte cuvinte, Presedintele Traian Basescu judeca, aparent, pe cat de simplu, pe atat de eficient. Dupa mecanismul urmator: “va pregatiti sa aplicati o lovitura regimului meu, faceti aliante si vreti sa dati jos Guvernul? Iata, vi-l arestez pe Nicolescu! Un fruntas local PSD, care parea intangibil. Vedeti ca nu exista niciun om invulnerabil? Atentie! Fiecaruia ii poate veni randul. Baieti, faceti pasul inapoi ca va ia mama dracu’! Se aude ?”.
Ce ar urma? Ar urma ca cei mai viteji reprezentanti ai opozitiei sa incremeneasca. Sa inceapa sa tremure de frica catuselor, pe care, oricand da un semnal Basescu, DNA-ul ar putea sa il zdrangane pe la urechile lor. Sa tremure de frica stenogramelor pe care, iata, Basescu demonstreaza ca le poate scoate din cimitirul inregistrarilor de acum 4 ani. Sa tremure adversarii sai, daca se poate, sa faca in pantaloni si apoi cu pampersi uscati sa se gudure pe langa locatarul de la Cotroceni. “Opozitie, la loc comanda!”.
Tot invariabil, tot dupa acelasi scenariu, mascaricii puterii, cei care, abonati la talk-show-uri, se arata stupefiati de neobrazarea reprezentantilor opozitiei de a comenta si contesta o arestare vadit abuziva. “Cum adica? Va amestecati in treburile Justitiei? Pai nu e Justitia independenta? Jos mana de pe Justitie! Lasati procurorii sa-si faca datoria! Cum indrazniti sa comentati? De ce va puneti de-a curmezisul Justitiei?”. De unde pana unde aceasta imbecilitate – cine o fi inventat-o, nu cumva tocmai Traian Basescu? – de a interzice personalitatilor, care se exprima public, de a se pronunta in legatura cu o arestare, un proces sau o condamnare? Inviolabilitatea Justitiei inseamna altceva. Inseamna nu sa nu te exprimi. Nu sa nu comentezi. Ci sa nu intervii, schimband sau determinand decizii ale procurorilor ori judecatorilor. Atacul la Justitie inseamna exact ce face Traian Basescu, mana in mana cu ministrul Justitiei, cu procurorul general si cu seful DNA.
Si, in orice caz, independenta Justitiei nu inseamna ca procurorii sa arunce pe piata stenograme masluite. In scopul de a compromite persoane care, in orice stat de drept, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Vreti sa aveti un stat de drept? Faceti zid in apararea celor abuzati. Pronuntati-va cu tot curajul impotriva abuzurilor unor procurori. Faceti si voi macar ceea ce face Parlamentul European, care ii pune la zid pe procurorii lui Basescu. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)