CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9485 RON UP | 1 USD = 4.2171 RON UP | 1 GBP = 5.7725 RON DOWN

Asociere sau disociere

0 comentarii / 1746 vizualizări / 3 iulie 2014

Odata pornit proiectul unificarii dreptei, daca va esua, va reprezenta o imensa pierdere de credibilitate atat pentru PNL, cat si pentru PDL. In acest moment, singura sansa a celor doua partide este sa mearga inainte. Dar, cu intelepciune. Pentru a reusi, este necesar ca oamenii, care in final vor lua decizia, sa inceapa prin a face o socoteala simpla. Sa puna intr-o parte argumentele asocierii si, in cealalta parte, sa enumere ceea ce ii disociaza. Abia apoi, ar trebui vazut cum pot fi armonizate politicile celor doua partide. Proiectul este de o importanta istorica. Dar daca el se transforma in esec, si esecul va fi tot istoric.

Unificarea dreptei, la peste douazeci de ani de la unificarea stangii, a fost decisa, de cele doua partide principale, intr-un moment nu tocmai potrivit. Ma gandesc atat la faptul ca ele se afla in opozitie, cat si la iminenta alegerilor prezidentiale. Cu atat mai mult cu cat, provocarea politica impune multa intelepciune din partea decidentilor politicii.

Inainte de a ataca fondul acestui proces de unificare, cred ca este necesar sa raspundem la intrebarea: daca obiectivul numarul unu urmarit de cele doua partide, in aceasta etapa, este castigarea alegerilor prezidentiale sau constructia unui partid puternic de dreapta. Intrucat, cele doua obiective pot fi convergente, dar pot fi si divergente. Este extrem de important sa fie instalat la Cotroceni un presedinte de dreapta. Care sa contrabalanseze, in mod intelept, rational, si nu violent, asa cum a facut Traian Basescu, majoritatea parlamentara controlata de Victor Ponta. Functia in sine este aducatoare de beneficii pentru o perioada rezonabila de timp, pentru acea tabara politica in stare sa-si instaleze un presedinte. Dar Romania moderna, Romania ca stat democratic, de tip european, nu are, in realitate, nevoie de un tatuc. De un atotputernic. De un personaj comparabil cu voievozii sau cu dictatorii care, cel putin numericeste, au coplesit istoria Romaniei. Si asta, chiar in conditiile in care, proiectul esuat constitutional are ca rezultat puteri, sub aspect democratic, exagerate, incredintate locatarului de la Cotroceni. Daca asa stau lucrurile, daca, desi important, obiectivul prezidential nu este esential, atunci ajungem usor la o concluzie. Si anume ca, unificarea dreptei este mai importanta. Iar daca reusita acestei unificari este conditionata de un eventual esec la prezidentiale, nu este foarte grav. Mai grav ar fi ca dreapta sa instaleze un presedinte, dar sa ramana incapabila sa se unifice intr-un viitor cat de cat previzibil.

Dupa ce am raspuns la aceasta intrebare, sa mai facem precizarea, si ea importanta, ca o eventuala fuziune a celor doua principale partide din opozitie, PNL si PDL, este relativ usor de facut politic. Congresele organizate pe picior pot hotara acest proces si, pana la urma, poate fi inchisa si juridic, inainte sau dupa alegerile prezidentiale. Dar adevarata fuziune, fuziunea reala, topirea pur si simplu a celor doua partide intr-o formatiune noua, beneficiind de blazonul, numele si semnul electoral al PNL, nu poate fi facuta decat in masura in care sunt armonizate principiile, raportarile membrilor celor doua partide la toate provocarile istoriei recente. Va trebui sa dam acelasi raspuns, si unii si altii, la toate intrebarile legate de independenta justitiei. Si sunt multe. La toate intrebarile legate de starea unei economii deznationalizate, dezindustrializate, transformata intr-o colonie, adica, intr-o piata de desfacere pentru multinationale, furnizor de materie prima ieftina si de forta de munca si mai ieftina. Cum aparam, in viitor, securitatea statului si siguranta cetateanului? Cum inchidem dramatica, dureroasa tema a restituirii, in bani sau in natura, a proprietatilor? Si asa mai departe. Temele sunt extrem de multe. Si, din pacate, vectorii de opinie a celor doua partide, PNL si PDL, s-au aflat, in ultimii ani, pe pozitii de divergenta si, mai putin de convergenta.

Exista doua echipe care negociaza. Una a PNL, schimbata, din mers, dupa recentul Congres, alta a PDL. Acesti oameni vor ajuge la o serie de rezultate. Pentru moment, ei s-au concentrat mai mult asupra unor chestiuni de natura tehnica. S-au ferit sa abordeze, frontal, adevaratele teme litigioase. Vor ajunge la un rezultat. Cum va fi primit acest rezultat de Delegatiile Permanente si, apoi, de congresele celor doua partide? Si, in final, ceea ce este si mai important, cum va fi primit de electorat? Caci daca, electoratele nu se vor unifica, unificarea partidelor ramane o simpla fictiune.

Abia apoi ar trebui pusa in discutie, pentru ca oricum nu poate fi evitata, incompatibilitatea dintre anumite personalitati marcante ale celor doua partide. Pentru liberali exista anumite persoane nesuferite in PDL. Este valabil si invers. Ce se va intampla cu aceste persoane? Vor fi tolerate? Se vor tolera reciproc, la randul lor? Sau urmeaza sa fie ejectate? Daca vor fi ejectate si nu se va gasi o solutie de toleranta, atunci, in locul unificarii dreptei, s-ar putea sa avem de-a face, curand, cu o faramitare.

Timpul este extrem de scurt. O unificare acelerata a dreptei, ca proiect politic, poate fi, insa, facuta. Cu mult curaj. Si, mai ales, cu multa intelepciune. Dar si cu toleranta. Cu o singura conditie insa, proiectul unificarii dreptei nu trebuie sa se confunde cu proiectul prezidential. Proiectul prezidential trebuie sa se subordoneze proiectului unificarii dreptei. Si nu invers. (Sorin Rosca Stanescu)

SURSA: CorectNews.com

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *