PSD câștigă, la votul politic pe țară, cu aproape zece procente mai mult decât PNL. Iar în București, victoria sa este zdrobitoare. Dreapta a suferit, fără doar și poate, o înfrângere. Iar înfrângerea trebuie asumată. Nu numai în București, ci și la nivel național. Ce înseamnă, în definitiv, nota de plată?
Pentru prima dată Bucureștiul este roșu. În totalitate. PSD a câștigat nu numai Primăria Generală, ci și primăriile de sector. Este foarte aproape de a obține majoritățile necesare atât în Consiliul General, cât și în consiliile pe sector. Dacă, la captul acestui an, PSD va obține și o majoritate parlamentară și un guvern, atunci, pentru întâia dată, bucureștenilor li se deschid perspective cu adevărat promițătoare. Dar asta, numai în condițiile în care nu va mai exista gâlceava politică cu care ne-am obisnut și care a înțepenit, în proiect, multe dintre doleanțele locuitorilor Capitalei.
Scorul politic este extrem de important atât în București, cât și în întreaga țară, pentru că el ne arată în mâna cui se va afla puterea reală. Puterea de decizie. În curând, vom ști cum se împarte, din această perspectivă, România. Până una-alta, PSD este, indiscutabil, pe cai mari. Ceea ce înseamnă că principalul competitor al acestui partid, PNL, a fost înfrânt.
Pe mine unul nu mă surprind deloc aceste rezultate. Dimpotrivă, le-am progozat cu mult timp înainte. Era clar că, atâta timp cât stânga funcționează ca un front comun, iar dreapta este divizată, în condițiile sistemului de vot într-un singur tur, dorit mult timp și de liberali, dreapta va fi incapabilă să obțină un scor bun în ceea ce privește desemnarea primarilor și a consilierilor. Peste această realitate s-au suprapus importante greșeli de management politic. Deși aflat practic în opoziție, PNL și-a asumat Guevrnul Ciolos, cu toate greșelile acestuia și, în consecință, s-a comportat că și când ar fi la putere. În planul psihologiei colective, această răsturnare a realității a contat. Și va conta în continuare. Alegerile pe București, s-a spus nu o dată – și s-a spus pe bună dreptate –, reprezintă un puternic semnal pentru alegerile parlamentare, iar scorul politic de la locale determină, în favoarea dreptei sau stângii, compoziția viitorului Parlament. PSD a reușit performanța de a rămâne, de facto, la putere, dominând atât administrația locală, prin numărul cel mai mare de consilieri și de primari, cât și administrația centrală, prin eșaloanele 2 și 3 ale Executivului.
Dacă PNL a greșit din punct de vedere strategic, atunci cei care au elaborat respectiva strategie trebuie să plătească factura. Și, evident, asta nu este suficient. Nu este suficientă asumarea eșecului. Dar este o condiție prealabilă. Nu este suficientă decapitarea la vârf a PNL. Dar aceasta reprezintă o condiție a unei necesare schimbări.
Marea hibă din PNL, dincolo de unele opțiuni politice cu totul și cu totul nefericite, este, așa cum am semnalat de mai multe ori, încremenirea în șpagat. PNL a început un proces de fuziune care, însă, nu a mai continuat, nu s-a finalizat și, în consecință, funcționează, de sus până jos, că un partid bicefal. Și nu doar despre conducători este vorba aici. Ci despre spiritul care caracterizează viața de partid. Practic, în cele mai multe locuri, foștii peneliști și foștii pedeliști s-au comportat ca apa și uleiul. Au rămas separați. Și acționează ca atare.
De aceea simpla recunoaștere cinstită și curajoasă a eșecului, decapitarea conducerii vinovate și chiar declanșarea și accelerarea cu orice risc a procesului de fuziune reprezintă doar premise și în niciun caz măsuri suficiente. Dar fie și numai aceste operații, obligatoriu de efectuat, presupun curaj și multă voința politică. Și asumarea unor riscuri. Pentru că, făcând instantaneu fuziunea până la capăt, se vor pierde funcții. Și când se pierd funcții, se pierd și oameni. Unii vor pleca la Traian Băsescu, iar alții la Tăriceanu.
Va avea PNL tăria să își reașeze motoarele, să le repornească și să decoleze? (Sorin Roșca Stănescu)