CURS VALUTAR

Atenţie, cad imperii!

9 comentarii / 4349 vizualizări / 27 aprilie 2019

În ultimii doi-trei ani, cele trei mari democraţii istorice (şi imperii), singurele – Marea Britanie, Franţa, SUA –, s-au lovit simultan de nişte praguri pe care par să nu le mai poată trece „indemne”, tefere. Mai întâi a fost ideea „ciucă” a fostului prim-ministru conservator David Cameron, un vot pentru rămânerea sau părăsirea UE, care a dat de pământ cu Regatul Unit. Şi nu s-a terminat. La mai bine de doi ani după ce au votat să părăsească „monstruoasa UE”, britanicii se vor duce disciplinaţi în luna mai să-şi aleagă… europarlamentarii ! Cum va ieşi democraţia dintr-o asemenea incoerenţă ? Tot ce mai lipseşte e să se mai voteze o dată pro sau contra Brexit pentru a arunca definitiv în aer exerciţiul votului democratic.
În SUA, victoria în alegeri a preşedintelui Donald Trump a fost contestată vehement până mai ieri, când s-a încheiat ancheta procurorului special Robert Mueller asupra prezumtivului amestec al Rusiei în alegerile americane. Deşi Raportul Mueller l-a albit total pe Donald Trump, cealaltă parte a establishment-ului, condusă de cei doi Clintoni, Bill şi Hillary, îşi continuă contestaţia cu „Obstructiongate”, ca şi cum ancheta lui Mueller ar trebui dusă mai departe. Au Statele Unite doi preşedinţi, Donald Trump şi familia lui lărgită (republicani, conservatori, independenţi, iliberali), şi familia Clinton (progresişti, neoliberali şi, mai ales, globalişti) ? Avem în războiul civil hibrid, ideologic devastator din America prefigurarea spargerii Statelor Unite ale Americii federalizate ? Se va rupe mai întâi California sauTexasul, New Mexico, ori Michigan din Midwest, cum putem vedea într-un serial care rulează la noi acum ? SUA, cel mai puternic imperiu de după cel de-al doilea război mondial, pare că a abandonat orice politică externă, adică pare să renunţe la puterea sa imperială. Ultimul „protectorat” pe care SUA îl pierde sub ochii noştri e chiar Germania, care e şi cel mai important. După ce practic a aproape pierdut Pakistanul, Coreea de Sud şi Turcia.
Pe 25 aprilie 2019, preşedintele francez Emmanuel Macron a ţinut un monolog de vreo oră, urmat de o lungă conferinţă de presă. După ce a ocupat toate televiziunile vreo două luni cu persoana sa tânără, cinică, descurcată, simpatică pentru unii, nu a venit decât cu nişte „mesurettes” („măsurici”) ca răspuns la foarte întinsa criză reprezentată de Vestele galbene. Franţa, marea specialistă în revoluţii a lumii, mai promite chiar în zilele noastre încă una de amploare. O ţară profund rurală, ca şi România, de altfel, nu evoluează decât prin revoluţii, se spune.
Deşi principala explicaţie a crizei morale şi economice din Franţa este legată de moneda euro (şi de UE implicit), doar 30 % dintre francezi sunt de acord cu abandonarea monedei unice. Criza nu poate deci decât să se adâncească. Dar nici Italia şi nici Spania, alte două mari economii europene, nu sunt deloc fericite în euro şi în UE. Întrebarea care se pune curent e dacă va fi Franţa sau va fi Italia cea care va cere prima ieşirea din UE. E, de altfel, straniu că nişte capete de imperiu, cum sunt Marea Britanie, Spania, Franţa, Olanda, au fost înghesuite în noul şi ciudatul imperiu european, deşi civilizaţiile şi economiile lor se prelungesc pe câteva continente (Commonwealth, America de Sud, Africa, Canada, diverse insule…).
Numai România nu pare să fie deloc conectată la istoria în curs : un preşedinte nul, rudimentar, un „lider maximo” incult, provincial, un prim-ministru de râsul curcilor, o clasă politică divizată la extrem între corupţia generalizată şi o justiţie general contestată după coluziunea ei fără rezerve cu serviciile secrete. Mai are România o voce spre exterior, un proiect integrator în interior ? Sau se apropie o nouă retragere aureliană din Dacia ? Pentru că e deja evident că UE, aşa cum arată azi, nu va supravieţui. Absenteismul de la alegerile europene şi de la aberantul referendum inventat de Klaus Iohannis nu ne va trezi totuşi, din păcate, pe noi, locuitorii vechii Dacii. Vom continua să ne războim între noi până la spargerea şi dispariţia României ? Ne ajută şi alţii. Dar, oricum, Dacia nu va dispărea niciodată.
Prin aderarea triumfală la UE şi la NATO a securiştilor şi comuniştilor români, urmaşii direcţi ai ocupaţiei sovietice (alt imperiu !), România şi-a abandonat aproape total identitatea. Probabil chiar şi numele de ţară. Dar la orizont apar alte două imperii, care nu numai că nu coboară, ci urcă implacabil : China şi Rusia. Dacă vrea să mai trăiască în următorul mileniu, vechea Dacie va trebui să se conecteze cumva la acestea. Cu Rusia va fi totuşi mai uşor pentru că avem împreună peste un mileniu de creştinătate ortodoxă, urmaşi şi unii, şi alţii ai Bizanţului. Cu China avem prietenia româno-chineză din timpul comunismului care nu a fost fructificată la timp. Conducătorii viitoarei Dacii vor trebui să imagineze punţi spre Est şi spre Asia – după China urmează India –, fără a abandona legăturile deja reuşite cu Vestul. Dincolo de propaganda de azi pe mâine, plătită în euro sau în dolari, mai există şi viaţa lungă a popoarelor, a naţiunilor. (Petru Romoşan)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

9 Comentarii

  1. o tampenie de articol. dimpotriva, sua e in cel mai bun moment din istorie. toate statele dictatoriale sunt sub sanctiuni/tarife. economia accelereaza. iar adversarii ei nu au forta uniunii sovietice de altadata. suprematia occidentului a fost salvata de trump. sa speram ca ne salveaza si de cancerul psd.

    • Trump să ne salveze de singurul mare partid autentic de dreapta din România?
      Pupinbăsiștii sunt calificați direct la olimpiada proștilor grămadă.

  2. @vox. Spui numai tampenii. Il intreci la tampenii chiar si pe Caramitru, fiul revolutionarului.

  3. Se vede ca autorul are ochi pentru comentariile strecurate in diverse locuri de pe internet. Analiza este corecta. Rusia si SUA, imperiul ursului, respectiv imperiul dragonului, vor domina lumea in urmatorii ani, dar dominatia lor nu va tine mult. Al treilea imperiul, si ultimul, care va zgudui omenirea va fi imperiul sarpelui, al khazarilor iudaizati, dupa care va apare un pamant nou, un cer nou si un om nou. Romania are oameni care au in vedere schimbarile in plan international, iar unul anume are si solutii pentru ca tara noastra sa iasa castigatoare in urma reasezarii lumii. Acesta, chiar daca nu face parte din niciun centru de putere, va fi urmatorul presedinte al Romaniei.

  4. Sarbatori Pascale fericite tuturor….
    Acumar trebui sa va uitati cu atentie la cel de al doilea Forum al BRI tinut la Beijing…Cine au fost prezenti? Sigur Presedintii XI & PUTIN, dar si Sefa FMI , Seful ONUM iar doar din Europa…Viktor Orban, Vucici al Serbiei, Kurz di Austria, Seful de la Praga Zeman, Conti din Italia, Hammond din UK….iar noi!? Noi!? Dar ce sa caute kwi acolo!? I-au dat stapanii lui voie! ..adica in timp ce altii ( tot membrii UE) se pregatesc pt viitor, noi o frecam la rece pe mize absolut stupide… Halal sa ne fie…

  5. Nu imi place acest articol tendentios , mai ales ultima parte.Sunteti dacopat, domnule ziarist? Aveti probleme pshice serioase.Compulsiv fanatic neolegionar.Ati facut dvs un referendum ad-hoc si ati vazut ca marea majoritate a populatiei viseaza o apropiere de Rusia si China? Ce Dacia, baiguti acolo? Ne-am amestecat cu toate neamurile de la daco-geti incoace.Se rascolesc in mormant romanii nostri morti in lagarele si inchisorile comuniste, mioldovenii dion Basarabiad eportati in Siberia si multi morti acolo.Ce Rusia,ce China?? Du-te in Africa si vezi ce prapad fara seaman fac chinezii acolo.Au distrus rezervatii de animale salbatice (specii pe cale de disparitie,_ au ras de pe fata pamantului paduri,, au distrus mediul inconjurator cu soft-power-ul chinez.Du-te invartindu-te in Rusia si China dumitale!

    • Ba, GEKU, tu esti o cacareaza USR ? Sau Plus ? Sau pui de securist ? Nu esti cumva Andrei Caralitru ?

  6. […] inpolitisc.ro / Autor: Petru […]

  7. Nu PIB-ul este determinatnt! PIB-ul este o componenta importanta dar nu suficienta. Rusia a fost un imeperiu in secolul XIX fara a avea o putere economica reprezentativa, a fost un imperiu pentru ca sugera o directie – cea ortodoxa – intr-un moment plin de confuzie in procesul destramarii iumperiului Turc. De asemenea a reprezentat un partener ideal, in 1917, de a compromite ideile socialiste, si a devenit din nou un imperiu PIB-ul fiind realmente neimportant. Azi Rusia devine din nou un imperiu pentru a salva Statele Unite Ale Americii de la prabusirea in derizoiu. Tot timpul Rusia a fost un imperiu satisfacand nevoile… imperiale ale JUCATORILOR. Si inca un detaliu: Rusii, poporul rus, s-a simtit confortabil in acest joc chiar daca asta a insemnat suferinta! Compensatia prin izbavire a fost determinanta, iar ceea ce se intampla azi cu Rusia valideaza putrnica particularitatea, inconfundabila a rusilor rusilor, de a fi diferiti si mai ales deci oculti.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *