A început recensământul terenurilor și animalelor. Cu întârziere. Urmează recensământul populației. Tot cu întârziere. Esențial însă este ca, în cele din urmă, informațiile colectate să fie corecte. Numai astfel putem ieși din minciună.
În urmă cu mai bine de 10 ani, s-a desfășurat ultimul recensământ al terenurilor, animalelor și populației. Sub Guvernul Boc. A fost o catastrofă. Probabil asumată deliberat de către autorități. Operatorii de teren au lucrat de mântuială. La data respectivă, nenumărate persoane îmi semnalaseră faptul că pur și simplu nimeni nu le-a bătut la ușă. Nimeni nu i-a întrebat nimic. Operatorii au scris datele din burtă. Iar autoritățile nu i-au controlat. Nu i-au controlat pentru că nu aveau interesul să o facă.
În urma acelui recensmânt, efectuat în urmă cu 10 ani, ne-am ales nu numai cu cifre false, ci și cu un mecanism la îndemâna acelorași autorități, prin care s-au produs fraude. Primarii au obținut mai mulți bani de la buget decât ni se cuveneau, invocând existența unui număr mai mare de cetățeni decât cel real. Statul român a invocat un anumit număr de cetățeni scoși din burtă, pentru a avea alocate mai multe poziții de parlamentari europeni. Și fondurile europene sunt repartizate tot în funcție de numărul de cetățeni. Dacă numărul este nerealist, atunci și fondurile sunt la fel.
Această falsificare a datelor este cu dus-întors. Dacă un stat raportează că are mai mulți cetățeni decât are, obține o serie de venituri necuvenite. Pe de altă parte, îi revine o cotă mai mare datorată anual Uniunii Europene.
În plan intern, situația este însă mult mai gravă. Pentru că cei aflați la putere pot manevra cu datele statistice, pentru a favoriza o localitate sau alta, un județ sau altul, în funcție de interesele politice. Iar la alegeri sau la referendumuri cifrele false pot face prăpăd. Amintiți-vă cum a rămas la putere Traian Băsescu, deși în realitate a fost demis de către popor. Pur și simplu printr-un truc statistic.
Un recensământ făcut ca la carte, conform normelor europene care au impus asemenea recensăminte în toate statele membre în acest an, costă o căruță de bani. Falsificarea unor recensăminte înseamnă aruncarea pur și simplu a banilor pe fereastră.
Recensământul din România începe cu o întârziere regretabilă. Dar totuși începe. Eu îmi permit să le atrag atenția tuturor celor care citesc acest editorial că au obligația cetățenească să semnaleze public orice derapaj. Am purtat un dialog cu conducerea Institutului Național de Statistică. Aceasta pare decisă să organizeze lucrurile în așa fel, încât recensământul să fie corect. Dar uneori de la declarațiile de bună intenție până la faptele propriu-zise este o distanță lungă, care se întâmplă să fie scurtcircuitată. Deja mi se pare extrem de suspectă tăcerea autorităților legată de recensământ. De ce nu popularizează masiv această operație de anvergură națională? De ce nu sunt informați zi de zi cetățenii, de ce nu sunt ei rugați să colaboreze cu cei care efectuează recensământul, de ce nu li se precizează la ce sancțiuni se pot supune, dacă furnizează date false sau refuză să furnizeze date, de ce nu li se relatează cât de important este recensământul pentru viitorii zece ani? (Sorin Roșca Stănescu)