Se vorbește în continuare insistent despre boicotarea Austriei, în urma refuzului ferm al cancelarului de a vota în favoarea României pentru intrarea noastră în normalitate. Adică în spațiul Schengen. Niciun om cu capul pe umeri nu se îndoiește de faptul că ni se face o uriașă nedreptate. Care este interesată. Pentru că miliardele de euro pe care le pierdem noi le câștigă alții. Inclusiv sau în primul rând austriecii. Boicotul însă este după opinia mea mai puțin eficient, decât măsurile firești, legale, prin care putem chema la ordine toate societățile austriece care fac vraiște în România.
Am putea să punem lucrurile în ordine. Cu câteva condiții elementare. Avem o listă a demnitarilor corupți din diverse instituții de către societățile austriece care-și desfășoară activitatea în România. Știm ce le poartă pielea și, în consecință, aceștia ar putea fi îndepărtați fie și doar temporar de la decizie. Statul român are dreptul să intervină cu fermitate în câteva domenii care ne creează mari vulnerabilități economice. Pădurile sunt de pildă undeva în capul acestei liste. Se știe că Schweighofer raportează în fals cantitatea de masă lemnoasă pe care o transportă în Austria. Pentru a o prelucra acolo. Iar Austria este un stat care se comportă extrem de sever atunci când vine vorba de protecția propriilor păduri. Tot Schweighofer se face responsabil – și lucrurile acestea sunt de nenumărate ori dovedite – de achiziționarea la negru a buștenilor colectați în mod ilegal de diverși cetățeni români. Fără facturi. Cu facturi false. Și fără cuvenitele aprobări din partea organelor silvice. Acestor abuzuri incredibile li se poate pune capăt. Peste capul președintelui Klaus Iohannis, și el întovărășit cu Schweighofer.
E clar că nu au fost respectate mai multe clauze importante din contractul de privatizare al Petromului, un contract despre care în mod fals se spune că este secret. Aceste clauze încălcate au adus și aduc în continuare prejudicii uriașe economiei statului. Trecând peste operațiunile de trafic de influență a unor reprezentanți ai autorităților române, stipendiate în mod direct sau indirect de OMV, ocolind practic aceste personaje pârâte și, repet încă o dată, cunoscute opiniei publice, este relativ ușor ca Guvernul să ia măsurile necesare pentru a readuce lucrurile în ordine.
Și fără a mai intra în alte amănunte, la fel se pot produce lucrurile și în toate celelalte domenii, inclusiv în domeniul bancar și al construcțiilor, în care predomină societăți austriece care nu-și respectă clauzele contractuale. Și o fac repetat, cu rea credință.
Și aici intervine prima condiție de care vorbeam mai sus. În sensul că asemenea măsuri nu trebuie luate discreționar. Statul român nu are dreptul să se cantoneze doar asupra societăților din Austria. Trebuie pus ordine în activitatea tuturor societăților cu capital străin, care acționează în România. Și, firește, la pachet cu societățile autohtone. Pe care, hai să recunoaștem, știm să le controlăm, când vrem, de le merg fulgii. Dacă procedăm astfel, statul român nu are decât de câștigat. Și nimeni nu ne poate bate obrazul că îi discriminăm pe astrieci, răzbunându-ne pe ei. Și nici măcar avocatul acestora, președintele Klaus Iohannis, nu ar avea pretextul de a interveni în apărarea unor parteneri, care se dovedesc neloiali și necinstiți.
O a doua condiție este să controlăm în viitor cu mult mai mare atenție licitațiile la care participă societățile cu capital străin, inclusiv cele austriece. Un control riguros nu înseamnă că le discrimnăm în favoarea firmelor românești. În condițiile unui control riguros, sever, competitivitatea poate fi stimulată, economia de piață devine mai funcțională, iar investițiile vor continua să fie atrase în România. Măcar la acest capitol să ne uităm peste gard și să încercăm să luăm exemplul Ungariei sau Poloniei.
După ce în Austria a fost făcut un sondaj de opinie, rezultatul comunicat ieri fiind devastatator din punctul de vedere al intereselor României, în sensul că 52% dintre respondenți, cetățeni austrieci, inclusiv cei proveniți din România, aprobă veto-ul exercitat de cancelar și doar puțin peste 30% îl dezaprobă, ar trebui să ne fie foarte clar că nu vorbim despre un simplu capriciu politic, despre un simplu obiectiv de natură electorală, ci despre un întreg curent de opinie, un curent cvasi-generalizat, îndreptat împotriva României. Putem să răspundem altfel decât procedând în oglindă. Putem să ne punem ordine în propriul stat și, în felul acesta, să impunem reguli absolut decente, juste, de tip european, tuturor partenerilor noștri. Și, evident, cei mai loviți vor fi cei care încalcă în modul cel mai flagrant regulile.