În România s-a petrecut recent un eveniment unic: un partid important, USR, care a dat unul dintre finaliștii alegerilor prezidențiale din 2024, pe Elena Lasconi, chiar președinta formațiunii, și-a dat un fel de lovitură de stat în interiorul său, anunțînd printr-un grup de lideri că nu o mai susține pe Lasconi în cursa prezidențială, în plină campanie electorală și își anunță sprijinul pentru un candidat independent, Nicușor Dan. Nu am scris nimic pînă acum pentru că pur și simplu mi s-a blocat organul gîndirii: așa ceva nu a existat vreodată. Am așteptat cîteva zile să mă dumiresc – strategie abilă, cacealma, haos total? – dar evenimentele, inclusiv cele de azi, continuă să bulverseze.

În acest moment, USR se află foarte aproape ori chiar a trecut linia spre o situație rarisimă: desființarea prin decizie judecătorească, după cum vom releva mai jos.

Pe 9 aprilie 2025, USR, un partid important din România, a decis să retragă sprijinul pentru Elena Lasconi, președinta formațiunii și candidata sa la alegerile prezidențiale din 2025, în favoarea lui Nicușor Dan, un candidat independent. Lasconi a catalogat această acțiune drept „ilegală”. Așa e, decizia a fost luată de două ori ilegal: odată pentru că, statutar, candidatul prezidențial e desemnat de congres – cazul lui Lasconi, vara trecută – și nu de Comitetul politic.

Doi, ședința comitetului a fost ”informală”, ni s-a transmis, pentru că statutul prevede un termen de 15 zile pentru convocarea comitetului. Ori, ”informala” nu ia decizii. Mai apoi, useriștii s-au apucat să-i facă lui Dan campanie, obligînd BEC să ia atitudine și să interzică demersul, replica USR fiind contestație.

Azi, a venit altă aberație: USR a votat ca reprezentantul(?) partidului să fie Dominic Fritz în locul Elenei Lasconi. Decizia a fost luată pentru că decizia BEC poate fi contestată doar de președintele partidului, care este Lasconi, și care evident nu e de acord să facă acest pas.

Dominic Fritz, liderul rebeliunii din USR, nu este, legal, membru al USR, necum lider, pentru că nu are cetățenie română, ci doar germană, iar legea 14/2003 a partidelor stipulează că ”Pot fi membri ai partidelor politice cetățenii care, potrivit Constituției, au drept de vot”. Iar dreptul de vot conform Constituției îl au doar cetățenii români, cu unica excepție în cazul localelor, unde pot vota și pot fi aleși cetățenii UE.
Fritz nu poate vota la parlamentare sau prezidențiale, dar poate, iată, să decidă cine trebuie să fie președintele țării și cine nu.

Conform Legii 14/2003, partidele politice sunt obligate să își desfășoare activitatea în conformitate cu propriul statut și cu legea. Dacă partidul își încalcă propriul statut într-un mod grav și sistematic, acest lucru poate fi interpretat ca o activitate ilegală.
Retragerea sprijinului politic unui candidat desemnat prin congres este o decizie politică de mare importanță și, conform statutului majorității partidelor, trebuie aprobată tot printr-un for statutar similar (congres, în cazul USR).

Dacă această decizie se ia nestatutar, atunci partidul acționează în afara propriului cadru legal intern.
În plus, susținerea unui candidat extern, care nu este membru al partidului și care nu a fost validat de forurile statutare, poate fi considerată o abatere gravă de la scopurile și regulile proprii ale partidului.

Încălcînd repetat și grav statutul – document juridic validat de tribunal, conform legii – USR încalcă automat legea partidelor și riscă intrarea sub incidența unei prevederi a respectivei legi, care, la art. 45 prevede că e posibilă dizolvarea unui partid politic pe cale judecătorească atunci cînd: c) realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) cînd partidul urmărește alt scop decît cel care rezultă din statutul și programul politic ale acestuia. Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului București de către Ministerul Public.

Pentru ca instanța să dizolve un partid politic trebuie dovedit, în principiu, că activitatea partidului a devenit în mod clar ilegală; încălcarea este gravă și sistematică, nu doar un simplu viciu procedural; activitatea încalcă valorile constituționale, statul de drept, sau în mod fundamental principiile democrației interne prevăzute de lege.

Retragerea nestatutară a sprijinului politic și susținerea unui alt candidat extern, ca și debarcarea efectivă a președintelui ales de congres poate reprezenta o încălcare a legii partidelor; dizolvarea partidului este o măsură extremă, care ar necesita o demonstrație clară că partidul a devenit o entitate care acționează sistematic în afara legii și a principiilor democratice, dar nu poate fi exclusă, teoretic.

Mai ales că se știe deja oficial că acțiunile din interiorul USR ajung în justiție, practic, toată lumea contestă pe toată lumea acolo – iar în justiție lucrurile pot deveni imprevizibile.
După ce USR s-a poziționat drept un partid al transparenței și al democrației interne, s-a autodetonat în aceste zile în moduri greu imaginabile.

O decizie percepută ca un soi de „lovitură de stat” nu doar că pulverizează respectiva imagine, afectînd încrederea alegătorilor în capacitatea partidului de a gestiona conflictele interne și de a respecta propriile reguli, dar poate duce chiar la desființarea efectivă, în Justiție, a formațiunii.

Meciul se joacă, după cum se spune.

De aici o întrebare legitimă: cine, ce urmărește cu adevărat în mega-scandalul din USR? (Bogdan Tiberiu Iacob)