Afirmația, de o excepțională gravitate, făcută de Traian Băsescu, în direct și la oră de vârf, la B1 TV, dacă se confirmă, aruncă în aer imaginea pe care mulți români au avut-o până acum, în raport cu statul de drept. Este adevărat, nu toți. Cu subiect și predicat, Băsescu ne anunță că a reformat România, adică statul de drept, cu ajutorul unui grup de șase persoane: Elena Udrea, Florian Coldea, Alina Bica, Livia Stanciu, Laura Codruța Koveşi și Horia Georgescu. Și că nenorocirea a făcut ca trei dintre aceştia să devină adversarii altor trei și să îi arunce pe aceștia din urmă după gratii. Ceea ce, după opinia aceluiași Traian Băsescu, reprezintă un eșec. Un eșec al cui? Evident, intrând în logica sa, ar fi vorba despre un eșec al reformări statului de drept. Ei bine, toată această istorie halucinantă mă obligă să fac o analogie cu „banda celor şase” din China.
Este extrem de interesant pentru istoria recentă și va rămâne, cu certitudine, un fapt relevant și în istorie, în general, că pasul, aparent mic, dar decisiv, pe care China l-a făcut pentru a se transforma într-un stat modern, a constat într-o decapitare. În arestarea „bandei celor şase”. Această așa-zisă bandă era un grup format din șase lideri ai Partidului Comunist chinez, grup condus de soția lui Mao și care s-a făcut vinovat de blocarea progresului celui mai populat stat al lumii și, între altele, chiar de crimele abominabile săvârșite în timpul revoluției culturale. Pasul decisiv pe care l-a făcut China, care a găsit forța interioară și voința politică de a se autosalva, a constat în decizia istorică, luată de câțiva lideri de partid, prin care „banda celor şase” a fost arestată și, practic, o conducere, care îndrepta statul într-o direcţie greșită, a fost instantaneu decapitată. Nu am cum să nu fac o paralelă între afirmațiile lui Traian Băsescu, referitoare la un moment de cotitură în istoria modernă a României, și ceea ce s-a întâmplat, desigur, la un alt nivel și păstrând proporţiile, în China roșie.
Ce este mai periculos și mai grav în afirmația pe care, cel care a fost timp de zece ani președinte, a făcut-o? Faptul că trei mameluci din șase au decis să-i sfâșie pe ceilalți trei mameluci? Sau confundarea statului de drept cu o autocrație? Sau chiar cu o dictatură? Pentru a răspunde la aceste întrebări, care cred că sunt esențiale, nu avem altceva de făcut decât să descifrăm mesajul lui Băsescu. El spune că cei șase alcătuiau echipa sa, o echipă cu care a reformat statul de drept. Atenție, el se referă la o țară care se autointitulează drept democratică și care face parte dintr-un ansamblu de state care împărtășesc valorile euro-atlantice. Toate aceste state se autodefinesc printr-o structură de organizare întemeiată pe cele trei puteri ale statului. Independente între ele. Orice reformă într-o democrație nu poate să aibă loc decât prin intermediul puterii legislative, a puterii executive și a puterii judecătorești, care cooperează în acest scop. Băsescu ne spune cu totul și cu totul altceva. Și anume că, domnia să a decis, cândva, să reformeze statul, nu utilizând mecanismele democratice, ci, pur și simplu, prin intermediul câteorva persoane puse în fruntea unor instituții care, conduse dictatorial, devin instituții de forță și de represiune. Dar prin forță și prin represiune, așa ne-a învățat cel puțin istoria, nu poate fi făcută vreodată vreo reforma. Și, cu atât mai mult, în democraţie.
Așadar, Traian Băsescu a extras din pălărie șase indivizi, care a avut el grijă să fie șantajabili, şi pe care i-a cocoțat în vârful unor instituții și, apoi, i-a manipulat. Pe de o parte pentru a se răfui cu adversarii săi politici și, pe de altă parte, pentru a-şi proteja grupul ilegitim, deci criminal, de interese. Și, apoi, s-a întâmplat o nenorocire. Cei șase au stins lumina și au început să tragă unii în alții. Lăsându-l pe el în anticameră.
Dacă așa stau lucrurile, nu mai este nimic de făcut, pentru moment, decât ca societatea să-i dea urgent la o parte şi pe cei trei pistolari rămăși în picioare. Pentru că fac parte din aceeaşi bandă. Din „banda celor şase”, al cărui cap de bandă este Băsescu însuși.
Dar dacă acesta a fost nucleul, care este, totuși, substanța celulei canceroase? Evident, „banda celor şase” este un eufemism. Pentru că banda este alcătuită din mult mai mulți. Dar tot cu Băsescu la comandă. (Sorin Rosca Stanescu)