PDL se pregătește să facă aceeași eroare pe care a făcut-o acum opt ani PSD și care a costat scump: pierderea alegerilor parlamentare, a guvernării, a președinției și începutul disoluției partidului, cu efecte traumatizante, pentru o lungă perioadă de timp. E vorba de încercarea de mazilire a așa-numitei vechi gărzi în favoarea unor nume noi de politicieni, în fapt doar niște caricaturi fără altceva decît discurs de pe margine.

La ora scrierii acestor rînduri e în toi ședința Colegiului Director al PDL, care analizează variantele de salvarea a partidului.
Indiferent de forma juridică pe care o va îmbrăca viitoarea formulă de conducere, un lucru e cert: asistăm la o bătălie între numele consacrate ale partidului și o garnitură de tineret, care e cu ochii pe ”Mesia” de la SIE, adică MRU, și care beneficiază de o susținere discretă din partea lui Băsescu.

Practic, ultima lovitură pe care ar putea-o administra Băsescu PDL ar fi forțarea promovării unui lider cu caș la gură, de tip MRU, în fruntea unui partid aflat în degringoladă și amenințat cu ratarea Parlamentului, în toamnă.
Controversată sau nu, vechea gardă a PDL e formată din oamenii care au dovedit că știu să se organizeze, să cîștige bătălii politice grele, să producă bani pentru partid – legal ori ba – și să țină steagul formațiunii sus.
De cealaltă parte, așa zisa aripă reformistă e compusă din gargaragii fără experiență, fără know-how, altul decît cel absorbit pe nemestecate din felurite manuale, fără dorință de a se înhăma la greu și fără curajul de a da piept cu dificultățile din politică.
Nume precum Macovei, TRU, Turcan, Voinescu ori Toader Paleologu au dovedit sistematic că sunt campioni doar ai floricelelor stilistice în discursuri și interviuri.
Probabil ultimul de pe listă se întreabă și la această oră cum de nu l-au votat o treime dintre pedeliștii din sectorul 1, deși i-a regalat în ultima zi de campanie cu tutun fin de lulea și rechin islandez. Curat produse pe gustul unei țări pauperizate de criză.

De ce l-ar susține Băsescu pe unul ca Mihai Ungureanu, androginul politic care a bătut recordul la viteza de ușcheală din fruntea guvernului, lăsînd în urma doar cîteva lecții televizate de gramatică? Nu e greu de ghicit: președintele are nevoie de un Oliviu Gherman propriu, adică de un lider care, atunci cînd i se va termina mandatul la Cotroceni să se ridice, respectuos, de pe scaun pentru a-i ceda locul în fruntea partidului. Doar nu vă imaginați că Băsescu, la 62-63 de ani are de gînd să plece la pescuit; politica e în sîngele lui și o va face la fel ca Iliescu, pînă iese din ea cu picioarele înainte.
Băsescu are nevoie de Turcani, de Lăzăroi (apropo, ce s-a ales de mărețul proiect al noii societăți pe care îl pritocea la trustul lui Bondrea?), de Anastasii, de Boci, de Ungureni, de Monici, de EBE și alți ”performeri” cu gura mare, incapabili să cîștige ceva pe cont propriu, dar foarte vocali la adresa altora.
Această categorie de pseudo-politicieni are o ”calitate”: creează și menține trează nevoia de Băsescu, adică exact ce își dorește președintele.
Nu MRU e Mesia pedeleului, ci Zeus de la Cotroceni, atît doar că nu se cunoaște exact momentul revenirii și asta încurcă anumite socoteli și obligă la provizorat.

Ceea ce nu convine președintelui e ca partidul să ajungă, democratic, pe mîna lui Vasile Blaga. Prea multe ”defecte” pe Buldog: e excelent strateg, excelent organizator, ține organizațiile cu mînă de fier și, peste toate cele, a știut permanent să lase loc de bună ziua chiar și adversarilor îndîrjiți.

Să ne amintim: în vara lui 2004, după semi-eșecul la locale în fața ADA, Năstase a făcut o gafă extraordinară care s-a constituit în sursa tuturor necazurilor ulterioare ale partidului și ale unor lideri.
Președintele de atunci al PSD a hotărît, între alegeri, să debarce garnitura de lideri ai vechii gărzi din partid, considerată responsabilă în bloc de eșec și să o înlocuiască peste noapte cu o echipă formată din anonimi politici și tineri fără experiență, precum Zanfir Dumitrescu, Titus Corlățean, Rovana Plumb, Ion Sasu, Marian Sîrbu, Gabriel Oprea, Mircea Ursache, Cristian Diaconescu șamd.
Mulți dintre ei, atît de devotați partidului încît au șters-o englezește la PDL cînd le-a venit bine.
Rezultatul a fost că cea mai puternică garnitură de lideri politici pe care a avut-o PSD în istoria sa, precum Cozmîncă, Mitrea, Hrebenciuc, DIP, Oprescu, Pașcu, Athanasiu, Tărăcilă, Mihăilescu și mulți alții nu au mai fost motivați să se implice în bătăliile electorale din toamnă, iar PSD a pierdut tot ce se putea pierde. A urmat, după alegeri, intrarea în degringoladă deplină și o lungă peroadă în care cel mai mare partid al țării nu a fost în stare să se mai regăsească în vreun fel timp de mai bine de de șapte ani.
Sacrificînd greii partidului în favoarea unor teoreticieni cu lavalieră specializați doar în glumițe intelectuale pe posturile TV, PDL are toate șansele să refacă strălucit Golgota pesedistă de acum cîțiva ani, cu diferența că democrat-liberalii au, efectiv, ocazia să dispară cu totul în toamnă. (Bogdan Tiberiu Iacob)