Cine a urmărit în direct declarațiile președintelui, azi, s-a plictisit de moarte. Un discurs foarte lung, rostit monoton, aproape fără virgule, fără ”hă-hă-hă”-urile tradiționale, cu idei întortocheate, adormitor. Atîta vreme a tăcut și acum, cînd în sfîrșit apare, nu prea înțelegi nimic.

Cine a studiat atent, însă, stenograma discursului, suspect de prompt plasată pe siteul Președinției, a avut șansa să descopere elemente cel puțin explozive, în contradicție violentă cu declarațiile de adio ale atașatului american Duane Butcher. Una peste alta, Băsescu avertizează Occidentul că România e pe muchia prăpastiei și că absența unei intervenții urgente riscă să o trimită în fundul ei.

Ce a spus Duane Butcher zilele trecute, într-un interviu dat ziare.com, înaintea încheierii misiunii la noi? A spus lucruri pozitive, încurajatoare, menite să liniștească pe toată lumea:

”Romania este un loc unde e neobisnuit de usor sa fii diplomat american. Unul din lucrurile pe care il pot spune, pot face o predictie in legatura cu alegerile din noiembrie. Vreti sa fac o predictie? Prevad ca alegerile vor fi castigate de un candidat puternic pro-american, pro-european. Pot spune asta pentru ca toti cei implicati in alegeri au spus in discursurile, declaratiile, carierele lor, ca sunt angajati fata de valorile occidentale, UE, NATO, parteneriatul transatlantic. E un loc grozav in care sa te afli. Cand ma intalnesc cu candidatii, vorbesc despre aceleasi lucruri pe care le discut si cu dvs: importanta unor institutii puternice si independente, lupta impotriva coruptiei. Toate acestea sunt evolutii pozitive.”

Să vedem acum, pe scurt, principalele idei ale discursului prezidențial, unul conceput 100% pentru Occident, și care contrazice flagrant optimismul lui Butcher.

– România are nevoie de un partid nou, care să nu fi fost parte a compromisurilor în cei 25 de ani de la Revoluţie.

– Statul este primul care trebuie să respecte legea. Ce te faci, însă, când statul însuşi nu respectă legile statului român, în cazul nostru? M-aş referi, spre exemplu, la abuzul de ordonanţe de urgenţă care modifică legi, pentru că însuşi statul, însuşi Guvernul, însuşi Parlamentul nu vrea să le respecte, ca să nu mai vorbim de legile care au metodologii de aplicare sau regulamente de aplicare a legii şi care introduc un hăţiş birocratic, care nu face nimic altceva decât să stimuleze corupţia şi birocraţia.

– Dreptul la vot trebuie asigurat – poate, din acest punct de vedere, trebuie regândit modul cum românii din străinătate au posibilitatea să-şi manifeste acest drept – dreptul la intimitate, dreptul la imagine şi, aici, Slavă Domnului, sunt destule de discutat dacă privim la trusturile de presă din România, spre exemplu, sau la acţiuni ale Parlamentului care sunt destinate să afecteze imaginea unui politician sau a altuia.

– Toate guvernele s-au ascuns sub clauze de confidenţialitate pe chestiuni vitale pentru populaţie. Spre exemplu, cedarea exploatării resurselor de petrol şi gaze ale României. Românii nu ştiu în ce condiţii s-a făcut această cedare, iar toate guvernele se ascund sub clauza de confidenţialitate, încălcând Constituţia şi dreptul cetăţeanului la informare. Dezbaterea care are loc de curând, cum şi în ce condiţii se arendează cele 400.000 ha de teren valoros, pe care le deţine ADS-ul. Totul se ascunde şi aici sub clauza de confidenţialitate, deşi pământul este pământ al statului român şi cetăţenii României au dreptul la informare.

– Este clar că ţinta viitoare poate fi puterea judecătorească, în aşa fel încât ea să fie trecută sub control politic, aşa cum îşi dorea premierul acum câteva luni, în declaraţie. Vorbim de punerea sub control politic a DNA-ului, sau cum îşi visa domnul Voiculescu «Nu avem toată puterea până nu acaparăm şi puterea judecătorească».

– Nu putem spune că supremaţia Constituţiei este realizată atâta timp cât guvernele abuzează de ordonanţe de urgenţă. Atâta timp cât au un Avocat al Poporului, singurul care poate ataca ordonanţele de urgenţă, care este supus politic sau pe care îl cumperi cu facilităţi de ultimă oră, cum s-a întâmplat în şedinţa de guvern trecută. Domnul Ciorbea este cel mai fericit Avocat al Poporului de la Revoluţie încoace. I s-a mărit bugetul, i s-au creat facilităţi să cheltuiască atât cât are nevoie şi veţi vedea că marele fost sindicalist Ciorbea va fi un Avocat al Poporului docil. Orice Avocat al Poporului responsabil ar fi atacat ordonanţa de urgenţă de modificare a Legii educaţiei pe care de curând a dat-o Guvernul (..) Deci, este nepermis ca Avocatul Poporului, îmbuibat cu noile prevederi de drepturi materiale pe care le are, să nu atace această ordonanţă la Curtea Constituţională, mai ales că educaţia este în domeniul organic. Deci, din acest punct de vedere, cu supremaţia Constituţiei avem o problemă care ţine de oameni şi nu de legi.

– Cea mai evidentă implicare a unei puteri în activitatea altei puteri este atitudinea Parlamentului cu privire la cei pentru care puterea judecătorească sau Parchetele cer investigaţii, cer măsura arestării preventive, sau acolo unde sunt hotărâri judecătoreşti definitive de incompatibilitate şi Parlamentul nu le pune în aplicare. Avem acum în Parlament 11 membri ai Parlamentului care nu au putut fi chemaţi nici în faţa justiţiei, nici n-au putut trece printr-un proces care să vizeze arestarea preventivă în cazuri de corupţie şi alţii care beneficiază de refuzul Parlamentului de a pune în aplicare hotărâri judecătoreşti. Sunt 11, şi cei care au spus «Parlamentul penalilor» mă tem că încep să aibă argumente care nu pot fi contrazise.

– În 2001, în opinia mea, a fost o lovitură de stat, eşuată ce e drept, ca urmare a faptului că instituţiile au rămas în picioare, în urma loviturii de stat. Îmi aduc aminte efortul de a-l îndepărta pe Avocatul Poporului, şefii celor două Camere, efortul de după referendum de a modifica numărul românilor cu drept de vot. Toate acestea arată mizeria morală, dar şi dispreţul pentru ceea ce v-am dat mai înainte ca fiind definiţia statului de drept cu componentele sale, iar aici nu au fost oameni oarecare, ci această lovitură de stat a fost coordonată de lideri a două partide politice: domnul Victor Ponta şi domnul Crin Antonescu, oameni care, astăzi, amândoi se vor preşedinţi ai României.

– Dincolo de susţinerea pe care am avut-o de la PDL, singurul partid care m-a susţinut, am văzut şi oportunişti care nu mai încăpeau pe scene pe lângă mine pentru a apăra, chipurile, statul de drept. Ei, de fapt, vroiau să ia din eveniment, din necaz, necazul pentru România, nu neapărat pentru mine, imagine, etichetă că sunt intransigenţi. Sunt aceiaşi care astăzi sunt în mizeria compromisului exact cu cei care au doar lovitura de stat din vara anului 2012 şi din 2007, pentru că a fost o consecvenţă a partidelor, fie că ne referim la PDL, fie că ne referim la PNL, fie că ne referim la alte partide mai mici, la PC, fie că ne referim la UDMR. Îmi pare rău, dar asta este realitatea şi, poate, dând filmul înapoi, înţelegeţi de ce România are nevoie de un partid nou. Dar şi oameni care au profitat de evenimente pentru a se afirma ca apărători ai statului de drept, iar astăzi sunt în banca compromisului murdar.

– Cum vrei să faci fuziune cu un PNL, să-i preiei şi numele, iar mâine PNL va fi acelaşi partid care s-a demonstrat şi la declaraţia neconstituţională care s-a făcut acum câteva zile, prin care mi se cerea demisia, în condiţiile în care nu puteam fi acuzat de nimic, iar cel care le dăduse motivul încă nu este judecat? Reflexul PNL s-a materializat imediat! Acela de a încălca statul de drept şi, astăzi, partidul care, în spatele meu, era fanionul statului de drept se duce cu arme şi bagaje drept acolo, pentru a acoperi nevoia analizei eşecului de la europarlamentare, când după ce s-a promis că «dacă pleacă Traian Băsescu, noi relansăm partidul», a obţinut 16% în legislative şi după ce a plecat Traian Băsescu a reuşit să obţină 12%, dar trebuia evitată analiza în interiorul partidului şi atunci imediat ce s-au anunţat exit-poll-urile s-a anunţat şi predarea PDL către PNL, un partid care încă nu s-a dezis nici de suspendarea din 2007, nici de cea din 2012 şi care a reacţionat conform reflexelor lui chiar la declaraţia de săptămâna trecută cu privire la demisia preşedintelui.

– În vara anului 2012 au fost două structuri de presă care au rămas verticale în apărarea statului de drept, mă refer la Evenimentul zilei şi la B1, cărora astăzi – este prima dată când o fac şi o fac public – le sunt recunoscător că, prin ziariştii lor, prin cei pe care i-au invitat n-au ezitat în vara anului 2012, deşi era o presiune formidabilă, dar nu au ezitat să apere statul de drept, sigur, prin ziariştii lor şi prin invitaţi.

– Acuz CNA că a devenit un instrument de protejare a abuzului pe care îl fac unele trusturi de presă.

– Am convingerea că România va reuşi, am convingerea că majorităţile se vor trezi – mă uit şi la bâjbâiala care este în momentul de faţă în zona forţelor democratice – şi am convingerea că putem controla, în momentul de faţă, dacă punem interesul naţional deasupra intereselor mărunte, putem controla un eventual proces de regres, pentru că eu – şi cei de la PDL îmi sunt martori – când mai organizam discuţii cu ei, le-am spus conducătorilor actuali ai acestui partid sau unora dintre conducătorii actuali să fie foarte atenţi că statul de drept şi democraţia nu sunt ireversibile în România, iar ceea ce avem astăzi la putere ne demonstrează tentaţia continuă de a încălca regulile statului de drept şi, implicit, democraţia.

Una peste alta, după cum reiese din declarațiile președintelui, în România avem un soi de majoritate a forțelor politice nedemocratice, înclinată spre distrugerea statului de drept, nominalizate fiind PSD, PNL, PDL, PC, UDMR; puterea judecătorească stă să se prăbușească; avem lideri nedemocratici, precum Victor Ponta și Crin Antonescu; avem puteri ale statului înclinate spre abuz, în frunte cu parlamentul și guvernul, avem pasivitatea Avocatului Poporului, cumpărat pe avantaje materiale, avem o presă în majoritatea ei adversară democrației. (Aici, președintele comite o nedereptate afirmînd că în 2012 doar EVZ și B1 au fost de partea sa. La vremea respectivă, multe alte organe media au denunțat așa zisa lovitură de stat și au sprijinit Cotrocenii, faptul că azi au mai rămas de partea sa doar cele două e altă mîncare de pește); nici măcar pe Monica Macovei nu mai se poate pune bază, pare să spună președintele atunci cînd vorbește de acei foști apărători ai statului de drept ”care astăzi sunt în mizeria compromisului exact cu cei care au dat lovitura de stat”; bogățiile țării sunt spoliate, iar românii mințiți despre asta.

În zona democrației este bîjbîială, mai avertizează președintele, ne confruntăm cu o tentație majoră de a încălca regulile statului de drept și a venit momentul ca majoritățile să se trezească.

Între mesajul public catastrofic al președintelui privind viitorul României, mai ales prin perspectiva prezidențialelor, și cel optimist al locțiitorului ambasadorului SUA e, cum se vede, o mare fractură.

Să fi căzut Duane Butcher în mrejele guvernării PSD, cum au mai pățit-o și alți ambsadori americani de-a lungul timpului, și să vadă lucrurile exagerat de roze?

Ori Traian Băsescu are, el însuși, o problemă cu percepția în cancelariile vestice, astfel că el e cel care exagerează?

Răspunsul l-am putea afla curînd, în funcție de anumite reacții la mesajul de azi, care mai mult ca sigur nu vor întîrzia să apară. (Bogdan Tiberiu Iacob)