Un comunicat cu informații de-a dreptul halucinante a fost remis azi presei de către administrația prezidențială, din el aflînd că președintele României e profund preocupat de relansarea economică a UE după pandemie, dar mai ales de alocarea unor suma mai mari pentru economiile Germaniei și Franței.

Aflăm astfel, din comunicatul redactat într-o perfectă limbă de lemn, că președintele României, Klaus Iohannis, a avut azi o convorbire telefonică cu Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Și mai aflăm că ”Președintele Klaus Iohannis a menționat sprijinul deplin al României în ceea ce privește identificarea celor mai potrivite soluții pentru redobândirea forței economice a Uniunii Europene”, astfel încît UE ”să iasă mai puternică din această provocare generată de criza COVID-19”.

Și mai aflăm că ”În vederea asigurării unui proces eficient de relansare economică, Președintele Klaus Iohannis a pledat pentru un buget european puternic, consistent și flexibil. În acest sens, Președintele României a subliniat că, în opinia sa, volumul viitorului buget al UE trebuie să țină cont de noile circumstanțe economice în care se află Uniunea”.

Foarte interesant, nu ni se spune în comunicat că Iohannis ar fi ridicat în discuție, măcar en-passant, problema României, țară a cărei economie e grav afectată de pandemie.

În schimb, vine o veritabilă bombă:

”Totodată, Președintele Klaus Iohannis a accentuat importanța Politicii de Coeziune și a Politicii Agricole Comune, care trebuie folosite pe deplin pentru reconstruirea economiilor europene, acestea fiind importante instrumente de investiții. Prin urmare, Președintele României s-a pronunțat pentru un nivel crescut al alocărilor pentru cele două politici și pentru un cadru de implementare mai flexibil, astfel încât statele membre să poată adapta sprijinul financiar la nevoile lor specifice”.

Un nivel crescut al fondurilor pentru Politica Agricolă Comună înseamnă automat majorarea subvențiilor agricole, iar Politica agricolă se știe deja că înghite prin sistemul complex de subvenţii şi alte stimulente financiare, circa jumătate din bugetul comun al UE.
Alfel spus, e cea mai grasă vacă de muls din pespectiva banilor europeni.

Ori, țările care încasează regulat cele mai mari subvenții agricole prin PAC sunt Germania și Franța, aceasta din urmă înghițind, ea singură, 20% din totalul subvențiilor.
La polul opus, doar țările baltice primesc subvenții mai mici pentru agricultură decît România. Ironia sorții face ca o bună parte din subvențiile primite de România să meargă tot spre agricultori din Germania, Franța, Austria sau Italia, care au dezvoltat la noi exploatări agricole. Reciproca nu prea e valabilă.

De ani de zile, nenumărate voci de politicieni și specialiști militează pentru repararea unei nedreptăți instituționale, în sensul egalizării subvențiilor la hectar pentru agricultura românească în raport cu cele pentru marile state precum Germania, Franța, Olanda sau Italia, deocamdată în zadar.

Chiar Traian Băsescu ataca recent problema în Parlamentul European, taxînd diferența de finanțare pe hectar acordată României, respectiv Franței: ”Din păcate, concurența, competiția, pe piața europeană între agricultori este profund deformată de nivelul de subvenții acordate, spre exemplu, în România la hectar subvenția este de 190 de euro, în Franța de 420 de euro.”

O problemă care, iată, nu există și pentru președintele României, despre care nu am aflat că i-ar fi semnalat, azi, Ursulei von der Leyen asemenea chestiuni, părînd, în schimb, interesat doar ca cele două țări care iau cei mai mulți bani din felia de 65 de miliarde de euro anual, să ia în viitor și mai mulți. (Bogdan Tiberiu Iacob)