Exista probabilitatea ca PDL, la capatul acestui proces electoral, sa obtina rezultate mult sub potentialul real al partidului. Si asta se intampla exact atunci cand o formatiune politica trebuie, in mod natural, sa faca toate diligentele necesare pentru ca rezultatele sa se plaseze peste cota sa de credibilitate. In definitiv, nu acesta este sensul campaniilor electorale? Nu pentru a-si maximaliza castigul se straduiesc toti candidatii sa-i convinga pe cetateni sa voteze cu ei? Cum de este posibil ca, in cazul PDL, acest raport sa se inverseze? Si care vor fi consecintele?
Imediat dupa ce Romania profunda a inceput sa se cutremure, intr-o incercare de a se elibera din lanturile partidului-stat, cam prin iarna anului trecut, au aparut in PDL si primele reflexe de cameleonism. Partidul, brusc, a ajuns la concluzia ca este bine sa renunte la portocaliu. Culoarea portocalie incepea sa fie condamnata chiar de catre purtatorii ei.
De la acest razboi al culorilor, in care lideri ai PDL au incercat sa caute alternative de natura imagistica, profunda neincredere in propriile forte si, pana la urma, in propriul electorat a degenerat atat de mult incat, sa ne amintim, la alegerile locale partidul a devenit multicolor. In Ilfov, de pilda, adoptase culoarea maghiarilor. Pretutindeni, reflexul cameleonic i-a determinat pe liderii locali sa incerce cu orice chip sa se confunde cu peisajul. Daca aveau sentimentul ca localinicilor le este mai agreabil movul, se vopseau in mov. Si asa mai departe. Eu unul cred ca rezultatele extrem de slabe, chiar neasteptat de slabe, pe care PDL le-a obtinut la alegerile locale se datoreaza si acestor balbaieli.
Dupa care a venit si randul siglei sa fie jertfita pe altarul electoral. Practic, a intregii simbolistici de care era legata imaginea PDL. Si, in primul rand, a disparut trandafirul. Apoi, fapt senzational, chiar inaintea alegerilor a fost sacrificata insasi denumirea partidului. Pentru cetatenii Romaniei, PDL nu mai exista. Decat in amintire. A aparut o formatiune noua. Care se cheama ARD. Asa ca unii dintre fostii fani traiesc cu sentimentul ca formatiunea lor pur si simplu a disparut. Si nu se indentifica in ARD. Pentru ca nici nu prea inteleg ce e aia.
Cu putin timp inaintea alegerilor, cand cronometrul numaratoarei inverse se opreste, Vasile Blaga, mostenitorul unui PDL aflat in ruine dupa o implozie unica in istoria recenta, constata cu amaraciune un fapt cat se poate de real. Si anume ca ARD are un scor mai mic decat PDL. Si asta in ciuda faptului ca toate eforturile propagandistice, intreaga ingeniozitate a specialistilor in PR si a liderilor politici au fost sacrificate pe altarul acestei noi si ciudate constructii, din care face parte un partid, pana recent aflat la putere, si cateva persoane care si-au asumat statutul de partide.
Ceea ce se dorea a fi o smecherie, o magie, o formula prin care electoratul pierdut sa poata fi recuperat de catre un magnet politic, s-a dovedit a fi un esec. Constatarea accestuia este tardiva. Pentru PDL nu mai e nimc de facut. Momentul de luciditate al lui Vasile Blaga e inutil. El a ramas un fel de fitil flescait al unei lumanari inecate in ceara MRU. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews