După o ședință maraton, tensionată și plină de cuțite scoase pe masă, Biroul Politic Național al PNL a ieșit astă seară în fața camerelor cu mesaje oarecum neașteptate. Pragmatism pur, forță mascată în diplomație și un control lejer asupra partidului. Dar, foarte interesant, Bolojan nu lovește cu barda. Deși a adoptat un ton foarte ferm, el întinde o mînă Cotrocenilor, oferindu-i posibilitatea unei ieșiri elegante din situația extrem de dificilă provocată prin desemnarea aproape hoțească a unui candidat de premier, în disprețul Constituției. Desigur, cu prețul unui sacrificiu de nebun, cum s-ar spune la șah.

Confruntat cu prima sa mare criză majoră de la preluarea frîielor PNL – provocată de decizia președintelui Nicușor Dan de a-l desemna premier pe Adrian Veștea fără consultarea conducerii partidului – Bolojan a refuzat să ridice mănușa războiului total, în pofida zvonisticii de peste zi. În loc de suspendări, excluderi, contestații zgomotoase la CCR sau congrese extraordinare, liderul liberal a ales calea unei execuții chirurgicale minim invazive.

Deocamdată.

O analiză la rece a declarațiilor sale de după ședința de azi arată că PNL nu capitulează, nici nu atacă la rupere, ci joacă o carte extrem de abilă: dă un semnal masiv de unitate în jurul liderului, dar lasă ușa deschisă pentru o pace onorabilă. Cu o singură condiție: sacrificarea imediată a lui Adrian Veștea.

Ultimatumul de catifea: „Noaptea e un sfetnic bun”

Marea abilitate a lui Bolojan a stat în modul în care a ales să tranșeze rebeliunea internă. În loc să dea milităria jos din pod din primul minut, el a îmbrăcat un pumn de fier într-o mănușă de catifea. Formula folosită – „avînd în vedere că noaptea este un sfetnic bun, PNL i-a solicitat domnului Veștea să își depună mandatul pînă mîine la ora 10:00” – este de o politețe tăioasă. Nu este doar o recomandare, este un ultimatum categoric, cu ceasul pe masă. Tic-tac…tic-tac…

Prin publicarea scorului intern – 41 de voturi pentru blocarea guvernului Veștea, doar 13 împotrivă -, Bolojan a transmis un mesaj de forță pe două fronturi. În interior, le-a arătat dizidenților pro-prezidențiali că sunt o minoritate pe care a izolat-o și că izolarea se poate lăsa cu excluderi brutale dacă se votează necorespunzător. În exterior, i-a arătat lui Nicușor Dan că planul de a guverna „pe persoană fizică”, agățînd o aripă din PNL, a eșuat.

Capcana procedurală: „Prezent, nu votez”

Refuzul PNL de a ataca desemnarea fără consultări la CCR nu este o slăbiciune, ci un calcul de management de criză. O dezbatere la CCR ar fi durat, timp în care PNL ar fi decontat politic instabilitatea. În schimb, strategia „prezent, nu votez” la plenul de învestitură este o capcană solidă: liberalii asigură cvorumul, deci nu pot fi acuzați că boicotează procedurile democratice, dar lasă guvernul Veștea fără sprijin liberal, cu excepția, desigur, a prezumtivilor trădători. Este modul prin care PNL refuză să escaladeze conflictul la nivel instituțional, dar îl blochează la nivel politic.

Soluția de ieșire: compromisul de pe poziții de egalitate

Cea mai inteligentă mutare a lui Ilie Bolojan vine însă la finalul declarației sale, unde simulează o deschidere onestă și un ton așezat. Solicitarea către Nicușor Dan de a relua consultările inclusiv pentru un „guvern minoritar în baza unui pact național” (PSD?) este, cum am mai spus, o mînă întinsă președintelui pentru o ieșire onorabilă din criză. Tradus din limbajul diplomatic al politicii românești, mesajul e simplu: dacă Veștea își retrage mandatul în termenul fixat, ușa rămîne deschisă pentru o nouă rundă de negocieri – una în care PNL să aibă, de această dată, un cuvînt real de spus în privința numelui propus și a configurației guvernului. Anunțul că partidul va avea, în zilele următoare, discuții cu ”partenerii” (nenominalizați) întărește această lectură: nu e vorba despre un partid care se retrage în opoziție, ci despre unul care își rezervă un loc la masă.

Epistola trimisă către Palatul Cotroceni este simplă: „Amîndoi trebuie să lăsăm de la noi. PNL este gata să discute un guvern de sacrificiu, chiar și minoritar, și să fie flexibil la negocieri. Dar, ca acest dialog să înceapă, tu, președinte, trebuie să renunți la orgolii și să-ți retragi favoritul”. Responsabilitatea politică a unui eventual eșec rămîne, astfel, la cel care a făcut nominalizarea fără consultare – nu la cei care au refuzat să o valideze.

Resetarea jocului

Ilie Bolojan a demonstrat luni seară că are consiliere bună. Nu a căzut în capcana unui război zgomotos de uzură cu președintele țării, dar nici nu a acceptat ca PNL să fie transformat într-o remorcă politică. Prin această mutare, Bolojan a reușit să securizeze, cel puțin deocamdată, partidul, să pună frînă zdravănă ambițiilor lui Adrian Veștea și să-l invite pe Nicușor Dan înapoi la masa de joc, dar de pe poziții de egalitate. Mingea este acum în curtea președintelui, însă biletul de intrare la noi negocieri costă: depunerea mandatului de către premierul desemnat.

În ansamblu, recapitulînd, declarația lui Bolojan pare construită pe un calcul dublu. Pe de o parte, transmite fermitate și coeziune – refuz categoric, ultimatum, sancțiuni interne pentru disidenți. Pe de altă parte, evită cu grijă orice pas ireversibil – fără CCR, fără mobilizare de partid la scară largă, fără atac la adresa președinției ca instituție – și se închide cu o invitație la negociere.

Rămîne de văzut dacă acest calcul se va dovedi bun în orele următoare sau dacă Veștea, susținut și de o parte a propriilor colegi, va alege să meargă mai departe, ducînd disputa exact în zona pe care Bolojan pare să o fi evitat cu grijă: votul direct în plenul Parlamentului. Doar că, așa, ca o notă de final, votul în Parlament al noului guvern e stabilit de membrii Birourilor Permanente. Iar acolo, PSD, singurul dispus din start să-l voteze pe Veștea, e cam minoritar. (Bogdan Tiberiu Iacob)