Ceva exploziv s-a petrecut în ultimele 24 de ore: ieri, parlamentul avea de votat mărirea vîrstei de pensionare a magistraților la 65 de ani, etapizat, pînă în 2045, iar peste noapte, la propriu, s-a decis ca măsura să intre în vigoare de la 1 ianuarie anul viitor. Legea a trecut de Camera Deputaților, iar dacă trece și de Senat, ne putem aștepta la convulsii inimaginabile, după cum vom relata în cele ce urmează. Plus întrebarea-cheie: cine sau ce a putut produce schimbarea nucleară de ieri pînă azi?

Legea votată azi cu 259 de voturi pentru și unul singur împotrivă(!!) a fost propusă recent de coaliția de la putere la cererea lui Crin Antonescu și vizează modificări semnificative în sistemul de pensii al magistraților din România, incluzînd creșterea vîrstei de pensionare de la 48 la 65 de ani, care trebuia implementată treptat pînă în 2045, și uniformizarea pensiilor la 65% din venit. Măsuri care afectează judecători, procurori, judecători ai Curții Constituționale, magistrați asistenți la ÎCCJ și personal juridic specializat. În legislația actuală, magistrații se pot pensiona la orice vîrstă, dacă au 25 de ani vechime.

Legea e, între altele, o condiție pentru accesarea fondurilor din PNRR și face parte dintr-un efort mai larg de reformare a sistemului de pensii speciale din România, motivat de necesitatea de a îndeplini cerințele Comisiei Europene.
Ea a primit aviz negativ din partea CSM, care susține că legea subminează sistemul judiciar; legea a fost criticată și pentru impactul său asupra funcționării justiției. Deja, după votul de azi, CSM a reacționat din nou, nervos.

Părțile bune: adoptarea legii ar demonstra angajamentul României față de reformele cerute de Comisia Europeană, facilitînd accesul la fondurile PNRR și consolidînd poziția guvernului în negocierile internaționale. Întîrzierea plăților de pensii prin creșterea vîrstei de pensionare ar reduce presiunea asupra bugetului de stat, după cum punctează și Radio Romania International. Uniformizarea pensiilor ar putea, de asemenea, reduce inegalitățile financiare dintre magistrați, contribuind la o gestionare mai echitabilă a fondurilor publice.

Părțile rele: opoziția CSM și istoricul protestelor magistraților sugerează însă că legea ar putea escalada conflictele între puterea legislativă și cea judiciară. În 2023, mii de magistrați au intrat în grevă neoficială împotriva unei propuneri similare. Dacă legea trece, inclusiv de CCR, grevele sau alte forme de protest ar putea destabiliza sistemul judiciar și crea instabilitate politică și mai mare.

Magistrații au acuzat deja Comisia Europeană și guvernul de negocieri netransparente care subminează independența justiției. Dacă legea este percepută ca o ingerință în autonomia judiciară, ea ar putea afecta inclusiv credibilitatea României în evaluările internaționale privind statul de drept.

Creșterea vîrstei de pensionare și reducerea pensiilor vor perturba planurile personale și financiare ale magistraților, care s-au bazat pe regulile anterioare.
Cel mai grav și previzibil aspect e că dacă legea rămîne așa, pînă la 1 ianuarie vom avea un val de pensionări fără precedent. Magistrați experimentați vor părăsi sistemul, agravînd deficitul de personal judiciar, deja o problemă în România și lăsînd la butoane magistrați tineri, formați de regulă în epoca de tristă amintire Kovesi-Coldea-Dumbravă.

Uniformizarea pensiilor și reducerea beneficiilor financiare, plus pensionarea tîrzie ar putea descuraja tinerii profesioniști să urmeze cariere în magistratură. Acest lucru ar putea duce la un deficit de talente noi, afectînd pe termen lung calitatea sistemului judiciar.
E drept că efectele legii pe termen lung ar putea fi benefice, pentru că păstrarea magistraților experimentați mai mult timp în activitate ar putea asigura continuitate și expertiză, îmbunătățind calitatea deciziilor judiciare.

Pe de altă parte, scăderea moralului sau plecările din sistem ar putea duce la întîrzieri în procese – și așa la noi durează ca nicăieri în lume! – și creșterea cazurilor nerezolvate, generînd costuri suplimentare pentru stat, cum ar fi angajarea de personal suplimentar sau externalizarea unor funcții judiciare.

Agențiile de rating, precum Standard & Poor’s, au avertizat deja că reformele pensiilor, inclusiv cele care implică creșteri ale cheltuielilor, ar putea crește deficitul bugetar al României.

Una peste alta, adoptarea legii în forma actuală ar avea implicații complexe, ar întări relațiile cu UE, dar ar risca tensiuni interne și percepția unei justiții mai puțin independente. Ar genera nemulțumiri, mai mult ca sigur proteste masive și o scădere a atractivității profesiei de magistrat.
Pentru a minimiza impactul negativ, guvernul ar fi trebuit să inițieze consultări transparente cu magistrații și să implementeze măsuri compensatorii, cum ar fi îmbunătățirea condițiilor de lucru sau programe de sprijin pentru tranziția la noile reguli.

În loc de asta, ne-am trezit că ieri, azi-noapte sau azi, parlamentarii s-au răsucit dramatic și au pulverizat forma inițială a legii.

Iar asta, în opinia noastră, nu se putea face decît dintr-un singur motiv, pentru că leadershipul mioritic nu ar fi îndrăznit în veci să-și pună în cap cele mai grele figuri din sistemul statal: magistrații. Iar acel motiv e un telefon nervos, sau mai multe, de la Bruxelles.
Dacă acel telefon a fost unul radical, e foarte posibil ca CCR să se ”alinieze” din nou și să dea undă verde legii, deși există o decizie anterioară de neconstituționalitate pe acest subiect.
De azi, tensiunea socială crește și mai mult. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: AI