Guvernul a amorsat bomba si a aruncat-o in gradina Parlamentului. Nu il judec pentru asta pe Victor Ponta. In definitiv, ma numar printre cei care i-au solicitat, in mod expres, sa lase deciziile majore in sarcina puterii legislative. Asa ca va trebui sa decidem. Intr-un fel sau in alt fel. Tinand cont de interesele reale ale societatii romanesti din preznt, dar si din perspectiva viitoarelor generatii. Dezbaterea va avea loc si va fi extrem de incinsa. Asa cum, de altfel, trebuie sa lucreze un Parlament. La turatie maxima. Oare ce vom decide?

Incerc sa fac abstractie de mizeriile care s-au petrecut in ultimii ani in jurul acestui proiect. Incepand cu modul in care a fost construita, la Toronto, marea afacere bursiera. Avandu-l drept artizan pe Beny Steinmetz, cel suspectat in acest moment de autoritatile din lumea intreaga si, in primul rand, de cele din Statele Unite pentru afaceri murdare cu aurul. Si pentru mituirea unor inalti oficiali din statele in care acesta a fost sau urmeaza sa fie exploatat. In general tari de mana a treia. Fac de asemenea efortul de a ignora uriasa campanie de publicitate pentru care Gold Corporation a cheltuit sume exorbitante din castigurile si mai exorbitante inregistrate la bursa, desi nu a fost extras niciun gram de aur. Cele mai multe redactii din presa scrisa si audiovizuala si cele mai importante site-uri au fost miluite cu contracte, mai mult sau mai putin consistente, de catre Gold Corporation. Ca sa nu mai vorbesc de parlamentari sau guvernanti carora li s-au facut „favoruri”. In fine, incerc sa fac abstractie de legaturile extrem de vinovate ale lui Traian Basescu si ale altor demnitari PDL cu compania miniera. Sau direct cu Beny Steinmetz. Si nici nu ma uit, pentru moment, in conturile lor ascunse in strainatate. Cum ma voi pronunta?

Sunt doua imprejurari pe care, din capul locului, nu am cum sa le ignor. Prima este ca niciun Guvern, pana in prezent, nu a fost capabil sa rezolve dramatica problema a locurilor de munca pentru cele cateva mii de familii care traiesc in zona miniera si carora, practic, nu li s-a dat nicio sansa. In al doilea rand, nu am dreptul sa fac abstractie de importantele si insistentele avertismente pe care ni le transmite societatea civila din Romania si de pretutindeni.

Daca, in principiu, componenta sociala este clara, in sensul ca locuitorii din Rosia Montana au dreptul la locuri de munca, dar nu la orice fel de locuri de munca, componenta ecologica e inca invaluita in ceata. Astept sa vad pe ce s-a intemeiet Ministerul Mediului, cu ce argumente solide si puternice vine pentru a contracara toate semnalele de alarma de pana acum lansate de institutii prestigioase, precum Academia Romana. Cum de s-a razgandit Ministerul Mediului? Un minister care a refuzat sa dea avizul chiar si sub guvernarile PDL, rezistand uriasei presiuni a presedintelui Traian Basescu si a detinatorilor portofoliului Industriei.

Tot in ceata este si componenta economica. Este adevarat, redeventa e mai mare. Este adevarat, statului roman i se ofera mai multe actiuni. Dar, pana la urma, cati bani se vor varsa in trezoreria statului? Cat vom castiga an de an si pana cand? Care este exact acordul dintre Guvern si Gold Corporation? Cum va putea cotracara statul deciziile eventul gresite ori catastrofale, in conditiile in care nu detine decat 25 la suta dintre actiuni? Pana cand voi fi eventual convins, raman un adversar hotarat al proiectului. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews