Noua Strategie Națională de Securitate a SUA, dată publicității recent, prezintă orientarea administrației Trump față de provocările epocii, un loc de cinste fiind acordat relației cu Europa. Conform documentului, SUA cere statelor europene să opună rezistență politicii actuale a Bruxellesului, considerată falimentară, avertizînd serios că în mai puțin de două decenii Europa își va pierde civilizația, identitatea, economia, și va deveni, pe alocuri, non-europeană din cauza imigrației. Casa Albă cere, totodată, încurajarea partidelor ”patriotice” și ”suveraniste”, care în UE sunt etichetate drept extremiste, și a libertății de exprimare, tot mai grav afectată de politicile europene, ca și încetarea persecutării opoziției politice.

Iată capitolul dedicat Europei:

”Oficialii americani s-au obișnuit să considere problemele Europei din perspectiva cheltuielilor militare insuficiente și a stagnării economice. Există un sîmbure de adevăr în această afirmație, dar problemele reale ale Europei sunt și mai profunde. Europa continentală a pierdut din ponderea în PIB-ul global – de la 25% în 1990 la 14% în prezent – în parte din cauza reglementărilor naționale și transnaționale care subminează creativitatea și spiritul întreprinzător.

Dar acest declin economic este eclipsat de perspectiva reală și mai dură a dispariției civilizației. Problemele mai mari cu care se confruntă Europa includ activitățile Uniunii Europene și ale altor organisme transnaționale care subminează libertatea politică și suveranitatea, politicile de migrație care transformă continentul și creează conflicte, cenzura libertății de exprimare și suprimarea opoziției politice, scăderea drastică a natalității și pierderea identității naționale și a încrederii în sine. Dacă tendințele actuale vor continua, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau mai
puțin. Prin urmare, nu este deloc evident dacă anumite țări europene vor avea economii și forțe armate suficient de puternice pentru a rămîne aliați de încredere. Multe dintre aceste națiuni își dublează în prezent eforturile pe calea pe care se află. Ne dorim ca Europa să rămînă europeană, să-și recîștige încrederea în civilizația sa și să renunțe la concentrarea eșuată asupra sufocării prin reglementări.

Această lipsă de încredere în sine este cea mai evidentă în relația Europei cu Rusia. Aliații europeni se bucură de un avantaj semnificativ în ceea ce privește puterea militară față de Rusia, în aproape toate aspectele, cu excepția armelor nucleare. Ca urmare a războiului Rusiei în Ucraina, relațiile europene cu Rusia sunt acum profund atenuate, iar mulți europeni consideră Rusia o amenințare existențială. Gestionarea relațiilor europene cu Rusia va necesita un angajament diplomatic semnificativ din partea SUA, atît pentru a restabili condițiile de stabilitate strategică pe teritoriul eurasiatic, cît și pentru a atenua riscul unui conflict între Rusia și statele europene.

Este în interesul fundamental al Statelor Unite să negocieze încetarea rapidă a ostilităților în Ucraina, pentru a stabiliza economiile europene, a preveni escaladarea sau extinderea neintenționată a războiului și a restabili stabilitatea strategică cu Rusia, precum și pentru a permite reconstrucția Ucrainei după ostilități, astfel încît aceasta să poată supraviețui ca stat viabil.

Războiul din Ucraina a avut efectul pervers de a crește dependența externă a Europei, în special a Germaniei. Astăzi, companiile chimice germane construiesc unele dintre cele mai mari fabrici de prelucrare din lume în China, folosind gaz rusesc pe care nu îl pot obține în țara lor. Administrația Trump se află în conflict cu oficialii europeni care au așteptări nerealiste de la război, aflați la conducerea unor guverne minoritare instabile, multe dintre ele călcînd în picioare principiile de bază ale democrației pentru a suprima opoziția. O mare majoritate a europenilor dorește pacea, dar această dorință nu se traduce în politici, în mare măsură din cauza subminării proceselor democratice de către aceste guverne. Acest lucru este important din punct de vedere strategic pentru
Statele Unite tocmai pentru că statele europene nu se pot reforma dacă sunt blocate într-o criză politică.

Cu toate acestea, Europa rămîne vitală din punct de vedere strategic și cultural pentru Statele Unite. Comerțul transatlantic rămîne unul dintre pilonii economiei globale și ai prosperității americane. Sectoarele europene, de la producție la tehnologie și energie, rămîn printre cele mai solide din lume. Europa este leagănul cercetării științifice de vîrf și al instituțiilor culturale de renume mondial. Nu numai că nu ne putem permite să renunțăm la Europa, dar acest lucru ar fi contraproductiv pentru obiectivele acestei strategii.

Diplomația americană ar trebui să continue să apere democrația autentică, libertatea de exprimare și celebrarea fără rezerve a caracterului și istoriei individuale ale națiunilor europene. America își încurajează aliații politici din Europa să promoveze această renaștere a spiritului, iar influența crescîndă a partidelor patriotice europene oferă într-adevăr motive de optimism.

Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a ajuta Europa să-și corecteze traiectoria actuală. Vom avea nevoie de o Europă puternică care să ne ajute să concurăm cu succes și să colaboreze cu noi pentru a împiedica orice adversar să domine Europa.

America este, în mod firesc, atașată sentimental de continentul european și, desigur, de Marea Britanie și Irlanda. Caracterul acestor țări este, de asemenea, important din punct de vedere strategic, deoarece ne bazăm pe aliați creativi, capabili, încrezători și democrați pentru a crea condiții de stabilitate și securitate. Dorim să colaborăm cu țări aliniate care doresc să-și recîștige măreția de odinioară.

Pe termen lung, este mai mult decît plauzibil ca, în cel mult cîteva decenii, anumiți membri ai NATO să devină în majoritate non-europeni. Prin urmare, rămîne o întrebare deschisă dacă aceștia vor percepe locul lor în lume sau alianța cu Statele Unite în același mod ca cei care au semnat Carta NATO.
Politica noastră generală pentru Europa ar trebui să acorde prioritate următoarelor aspecte:
• Restabilirea condițiilor de stabilitate în Europa și a stabilității strategice cu Rusia;
• Permiterea Europei să se susțină singură și să funcționeze ca un grup de națiuni suverane aliniate, inclusiv prin asumarea responsabilității principale pentru propria apărare, fără a fi dominată de vreo putere adversă;
• Cultivarea rezistenței față de traiectoria actuală a Europei în cadrul națiunilor europene;
• Deschiderea piețelor europene pentru bunurile și serviciile americane și asigurarea unui tratament echitabil pentru lucrătorii și întreprinderile americane;
• Consolidarea națiunilor sănătoase din Europa Centrală, de Est și de Sud prin legături comerciale, vînzări de arme, colaborare politică și schimburi culturale și educaționale;
• Eliminarea percepției și prevenirea realității NATO ca alianță în continuă expansiune; și
• Încurajarea Europei să ia măsuri pentru combaterea supracapacității mercantiliste, a furtului tehnologic, a spionajului cibernetic și a altor practici economice ostile”. (Traducere și adaptare B.T.I.)