”Și acum, eu ce să-i spun lui Borbely?”. Această frază ar putea fi rostită undeva, în viitor, de Traian Băsescu, după ce actualul ministru al Mediului va fi părăsit guvernarea în urma scandalului ”trafaletul”. Și nu ar fi decît o parafrază a unei alte replici a președintelui, care ar merita readusă acum în atenția publică, prin implicațiile pe care le are.

O poveste politică extrem de gravă petrecută acum ceva ani a rămas pînă azi nerezolvată și continuă să producă efecte, deși însuși președintele a făcut afirmații explozive în legătură cu ea, anul trecut.

Ne referim la relația dintre prețul plătit de unii politicieni puși sub acuzare de către procurori și prețul pe care ar trebui să îl plătească respectivii procurori dacă se dovedește că au dat chix răsunător.
Ministrul UDMR al Mediului, Laszlo Borbely, este pus sub acuzare într-un caz de corupție – deși pare cel puțin de rîsul curcilor în comparație cu marile scandaluri de la noi, o să îl luăm, totuși, în serios – și se pregătește ritualul sacrificării lui din guvern.

Din informațiile Inpolitics, UDMR a decis ca Borbely să se retragă azi din funcție, fără a mai aștepta suspendarea de către președinte și se ia în calcul, totodată, refuzul de a mai desemna un înlocuitor pentru acesta, ca formă de protest.
Retragerea lui Borbely e un gest pe care maghiarii ar putea, totuși, să îl refuze, invocînd exact rezervele lui Traian Băsescu vizavi de procedură.

În urmă cu cîțiva ani am avut miniștri precum Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru ori Tudor Chiuariu care au fost suspendați de președinte din funcții după ce procurorii DNA i-au pus sub acuzare, ori în urma unor plîngeri penale. Ulterior, ei au fost dovediți de justiție drept nevinovați.
Urmarea?
În decembrie, anul trecut, de bunăvoie și nesilit de nimeni, Băsescu a declanșat un atac devastator la TV la adresa procurorilor, atrăgînd atenția că cel puțin jumătate din dosarele lor sunt infirmate de instanță, dar numai după ce apucă, în anumite cazuri, să distrugă cariere.

”Sunt oameni politici… nu mai spun de unii care au fost arestați și n-ați mai auzit de dosarele lor – ăștia (cei achitați recent n.n.) măcar sunt fericiți că au ajuns la Înalta Curte ca să se constate că nu e nimic – ce te faci cu cei care au fost arestați în baza solicitărilor procurorului, cu puține argumente și pe urmă se fac procurorii că i-au uitat? Nu aș vrea să vă dau nume, pentru că se va spune că Băsescu face presiune pe un anume dosar, dar sunt mai multe și eu le am în atenție. Din acest punct de vedere, răspunderea magistraților este absolut necesară. Le-a dat legea și Constituția putere, le-a dat politicul putere, dar eșecurile intră și ele la categoria de care trebuie să răspunzi, nu numai cînd arestezi primari, ci și cînd te referi la miniștri, la foști prim-miniștri… L-am revocat din funcție pe Păcuraru, era ministrul Muncii, pe Chiuariu pe dosare de la DNA. Și acum eu ce să îi spun lui Păcuraru?” a spus președintele.

Nu avem cunoștință pînă la această oră ca vreunul dintre procurorii vinovați în cazul Păcuraru, bunăoară, să fi avut de suferit de pe urma întreruperii carierei politice a acestuia.
În schimb, avem un nou caz de ministru gata de eliminare din guvern tot pe baza unei simple acuzații.
Să fim bine înțeleși: nu avem nimic împotriva plecării din funcție a unui demnitar care e doar acuzat, acesta e cutuma în orice țară democrată, menită să salveze de pete funcția respectivă. Problema e că, pe de-o parte, la nivelul altor demnitari se aplică criterii mult mai blînde, vezi cazul unor parlamentari ori aleși locali ai PDL care au fost păstrați în partid chiar și după condamnări în justiție, sub pretextul existenței unei căi suplimentare de apel, iar pe de alta, niciun procuror nu dă socoteală atunci cînd dosarele sale sunt date peste cap de justiție.

Ar fi și greu, însă, atît timp cît șeful DNA e Daniel Morar, ale cărui dosare prost instrumentate au costat România miliarde de lei la CEDO, urmarea fiind nu sancțiuni dure, ci o mega-promovare. (Bogdan Tiberiu Iacob)