Secretarul general al PRM, Gheorghe Funar, afirmă că va prezenta luni, într-o conferință extraordinară de presă, dovezi palpabile adunate de un colectiv de universitari în ultimii ani asupra a ceea ce el numește asasinarea lui Mihai Eminescu de către evrei.

Conferința liderului PRM va avea loc, cel mai probabil la Cluj, în preziua comemorării a 121 de ani de la moartea marelui poet, pe 15 iunie 1889. Funar a declarat azi, pentru Inpolitics, că ”a venit momentul ca România să afle și să admită adevărul, acela că poetul nostru național, Mihai Eminescu, nu a murit de sifilis sau de alte boli, ci a fost asasinat la ordinul evreilor, din cauza operelor sale și, în special, a unor articole de presă care au deranjat. Nu sunt antisemit, nu culpabilizez evreii de azi pentru o faptă de acum un secol și mai bine, dar trebuie să se știe adevărul” afirmă fostul primar al Clujului.

El spune că, de-a lungul ultimilor ani, a adunat o serie de documente, unele necunoscute marelui public, și a vorbit cu mai mulți cărturari care și-au dedicat viața studierii marelui poet, iar concluzia de netăgăduit este că Eminescu a fost victima unui asasinat după toate regulile.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu misterele din jurul morții poetului, reamintim că, în ultima parte a vieții, el a fost internat la un sanatoriu pentru bolnavi psihic din centrul Bucureștiului, pe str.Plantelor. În ziua de 9 iunie 1889, poetul ar fi fost lovit în cap cu o piatră de către un alt pacient de prestigiu, tenorul Petre Poenaru. Trei zile mai tîrziu, pe 12 iunie, Eminescu a fost interogat de către medicii săi, cărora le-a dat răspunsuri aiuritoare, confirmînd starea sa delicată: ”Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre mari de diamant cît oul de mare”. În ziarul Universul din 28 iunie 1926, apărea în premieră o mărturie inedită a frizerului lui Eminescu, Dumitru Cosmănescu, în ale cărui brațe acesta și-a dat duhul. Cosmănescu a relatat că, pe 15 iunie, în timp ce se plimba prin grădina sanatoriului cu poetul, la care venise în vizită, același Poenaru, apărut ca din pămînt, i-a zdrobit capul Luceafărului cu o cărămidă. Jumătate de ceas mai tîrziu, poetul se stingea, la doar 39 de ani.

Revenind, Gheorghe Funar susține că Poenaru nu a făcut întîmplător ce a făcut, ci a fost angajat special de către cercurile evreiești ale vremii. ”Mai întîi au încercat să îl omoare cu mercur, dar poetul a rezistat, deși a fost grav intoxicat, așa că au decis să pună pe cineva să îl omoare, ceea ce s-a și întîmplat. Eu voi dovedi că așa au stat lucrurile, cu ajutorul documentelor pe care le dețin, strînse în colaborare cu mai mulți oameni de cultură, în ultimii ani, și voi solicita, totodată, ca acest adevăr istoric să fie admis și recunoscut oficial, în fine, de România. Îi datorăm asta marelui nostru poet, un geniu al umanității”. (Bogdan Tiberiu Iacob)