Mesajul dat azi de serviciul rus de informații externe (SVR), unul dintre cele mai eficiente din lume, legat de datele pe care le deține conform cărora ordinul de punere sub anchetă penală a candidatului Călin Georgescu a venit de la conducerea UE, e mai mult decît o bombă. Pentru că nu e adresat procurorului Marius Iacob, lui Florența, lui Bolojan, Ciolacu, Predoiu ori României, în ansamblu. E adresat Bruxellesului și Ursulei von der Leyen. Și ar putea fi nu o simplă opinie – serviciile rusești nu au asemenea preocupări! – ci un avertisment, unul foarte serios.

Pentru că nu e deloc exclus ca SVR chiar să dețină dovezi ale intervenției oficialilor de la Bruxelles pe lîngă autoritățile noastre să facă totul pentru a instala la Cotroceni un sorosisto-progresist și nu un suveranist-trumpist.

La fel cum SMS-urile dintre Ursula și șeful Pfizer, cele ținute sub șapte lacăte, sunt dovezi ale marii afaceri din pandemie în beneficiul americanilor și pe banii europenilor. Și cineva deține în mod cert acele dovezi, doar că nu au apărut pînă acum. Cînd pandemia își dădea duhul și începuse să se strîngă lațul în jurul gîtului Ursulei, iar în P.E. se presa tot mai puternic pe persoana sa în scandalul achiziției vaccinurilor, ne amintim cum s-a detonat, brusc, scandalul Qatar, și europarlamentarii s-au calmat ca prin farmec. Administrația americană – Biden, pe atunci – îi are îndosariați pe toți și știe fiecare ce lapte a supt. Nu vă atingeți de omul nostru, a semnalizat Washingtonul. Și nu s-au mai atins, iar Ursula a luat, șocant, al doilea mandat.

E de la sine înțeles că mesajul SVR va fi interpretat de adversarii lui Călin Georgescu drept cea mai bună dovadă că e omul rușilor, și blablablaurile nu vor conteni mult și bine.
Foarte probabil că exact așa și este: Georgescu e un candidat agreat de Moscova.

Problema inamicilor lui ar trebui să fie alta, însă. Una foarte gravă.
Anume că în acest moment vin semnale de susținere a lui Georgescu și de denunțare a loviturii de stat din decembrie de la două puteri planetare diferite, SUA și Rusia – un tandem tot mai drăgăstos – iar atacurile la adresa lui vin de la o pseudo-forță numită UE, care e în cădere liberă, cu sorosisti cu tot de gît. Nu e de mirare că Georgescu atacă tot mai dur UE, mergînd pînă la a anunța azi că ”nu are nevoie de banii lor”. Simte perfect – sau i se transmite – cine e pe val și cine nu.

În spatele lui Georgescu se aliniază și Washington și Moscova, probabil de aici și suspecta siguranță de sine a candidatului, manifestată tot mai des, uneori aproape sfidător.

Scriam recent că pentru România ar fi catastrofal din absolut toate punctele de vedere ca alegerile cu eliminarea lui Georgescu să nu fie recunoscute ca legitime de SUA. Cum ar fi însă să nu le recunoască nici Rusia și nici diverși aliați ai celor două state, de la Ungaria la Slovacia și cine mai știe care?

La București am putea spune că regimul se joacă rău cu focul, dacă nu am avea impresia că, de fapt, ai noștri încearcă disperați doar să simuleze o prigoană împotriva candidatului, una sterilă și menită doar să arate Bruxellesului că ”se lucrează”. Nu altfel s-ar putea explica ancheta și acuzațiile de rîsul curcilor, din categoria ”s-au găsit tiparnițe de bani la penețeu”. (Bogdan Tiberiu Iacob)