Nu știu dacă moțiunea opoziției va dărîma, mîine, guvernul Boc, dar știu sigur un lucru, urmărind tot ce se întîmplă, în ultimele zile, în mass-media: ca niciodată, actuala putere e terorizată de frică. Asta, deși reprezentanții ei nu mai prididesc să declare în stînga și în dreapta că totul e OK, că nu se va întîmpla nimic etc.

Dacă nu se va întîmpla nimic, de ce această mobilizare fără precedent din partea guvernanților și – trist din păcate – de ce aceste grave încălcări ale drepturilor omului?

Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, un partid politic, PDL, ia decizia de a interzice parlamentarilor săi nu să voteze conform propriei conștiințe, ci să voteze, pur și simplu. Pedeliștii și aliații lor nu mai au dreptul să se apropie de urnele de vot, altfel riscă excluderea. Deși mi-e greu să înțeleg cum va suna referatul de excludere…pentru vina de a fi exercitat dreptul la vot? În mod firesc, ar trebui ca, după această decizie, PDL însuși să propună modificarea legislației actuale, în sensul eliminării imunității parlamentare pentru declarațiile politice; la ce mai folosește ea, din moment ce partidele au ajuns să controleze total acțiunile membrilor lor? Să se bage, eventual, imunitatea de partid, în lege…

Dincolo de aceste mărunte considerații, impresia mea e că, pentru prima oară, în aer începe să plutească mirosul fricii. Frica nu doar pentru prăbușirea unui guvern, ci pentru posibilul final al unei întregi epoci politice, care a debutat în 2004. Victoria moțiunii opoziției poate marca începutul unei alte majorități parlamentare; o altă majoritate înseamnă, automat, susupendarea rapidă a lui Traian Băsescu. Iar guvernanții știu că, la cotele actuale de popularitate, șeful statului nu mai revine în veci la Cotroceni, prin referendum. Mîine ar putea să nu cadă doar un guvern, ci un întreg regim, Cred că asta e cheia în care trebuie privite abuzurile incalificabile relatate de presa ultimelor zile: transportatori amenințați cu suspendarea licențelor dacă aduc sindicaliști la București, consemnarea poliției și jandarmeriei în sedii, sub diverse pretexte, interzicerea acccesului sindicatelor în sala de vot, la ședința de mîine. Tot în acest senariu se încadrează și acuzațiile aiuritoare că se pregătesc lovituri de stat, mineriade, revolte sîngeroase, lupte de stradă șamd. Singura luptă deja în derulare e cea pentru ciolan.

Din tabăra Puterii, cu fiecare oră care trece, se mai anunță o dezertare. UDMR rezistă pe baricade, dar o face cu dinții strînși și tot mai întunecată. Știe că, după meandrele făcute în politica ultimilor ani, are mari șanse să ajungă în opoziție, după ani buni în care nu s-a mai dat dusă de la masa puterii. Și chiar dacă moțiunea de mîine pică, următoarea sesiune, în februarie, ar putea să fie cu adevărat fatală guvernării Boc, după o iarnă care se anunță teribilă și în care românii nu se știe ce vor pune pe masă, dar se știe ce vor pune pe ei: haine mai groase, că întreținerea va fi prohibitivă.

Mă întreb, retoric, ce se va întîmpla atunci cînd veștile despre abuzurile tot mai dese comise la București vor ajunge în Parlamentul European, acolo unde singurul criteriu pentru care am fost considerați calificați la integrare a fost cel politic, în sensul unei țări care înțelesese să respecte regulile democratice. Adică exact ceea ce începem să nu mai prea respectăm…(Dan Ioan Popescu- www.danioanpopescu.ro)