Arestarea lui Vîntu prefigurează, în opinia multor voci din presă, iminenta arestare și a lui Dan Voiculescu, un alt mare adversar al lui Traian Băsescu. Numai că lucrurile ar putea sta taman pe dos, iar distrugerea lui SOV să reprezinte, de fapt, marea șansă a lui Voiculescu de a deveni, în fine, un politician cu greutate.

Citind presa lui Voiculescu, e greu să nu observi satisfacția care răzbate printre rîndurile care descriu calvarul lui Vîntu. În mod normal, fiind parte a aceluiași grup – mogulii detestați de președinte – soarta lui Vîntu ar fi trebuit privită, poate, cu ceva mai multă indignare sau, eventual, duioșie, de către mass-media bossului conservator. Satisfacția lui Voiculescu este, însă, mai mult decît justificată: arestarea lui Vîntu reprezintă un pas important pe drumul distrugerii deja începute a trustului Realitatea-Cațavencu. Eliminarea acestui mare pilon de presă politică de pe piață va avea, însă, mult mai multe consecințe decît simpla trimitere în șomaj a unor jurnaliști, cel mai adesea talentați și muncitori.

E vorba de o reașezare din temelii a raportului de forțe pe piața politico-mediatică și care va dezavantaja anumiți actori, născînd alții noi. Se știe clar că ultimii cinci ani au fost dominați, mediatic, în domeniile politico-economic și social, de cele două turnuri, adică Intact și Realitatea. (Cu două ziare răsuflate și care și-au făcut un aiuritor titlu de glorie, ani de-a rîndul, din distanțarea de politică, al treilea mogul, Dinu Patriciu, nu contează pe această piață). În momentul alegerilor din 2004, Voiculescu nu puncta decît prin Antena 1, care nu era televiziune de știri, precum Realitatea TV. Din 2005, însă, odată cu lansarea Antenei 3, orice actor politic important este nevoit, înaintea marilor bătălii, să meargă cu căciula în mînă la unul dintre cei doi moguli pentru a-și asigura bunăvoința. Nu ești pe sticlă, nu exiști în politică, iată un principiu care devine tot mai real, an de an.

Octav Cozmîncă, fostul mare organizator al PSD, puncta corect, zilele trecute, într-un dialog cu Inpolitics, că marea politică se mută tot mai mult din organizații către micile ecrane: ”Pe vremuri, PSD avea succes pentru că se baza pe organizațiile pe care le avea peste tot, în special în mediul rural, în micile localități, comune, sate șamd, și pe efortul armatei de activiști, mai mici sau mai mari, care mergeau din poartă în poartă și convingeau oamenii. Astăzi, politica văd că se face tot mai mult la centru, pe ecranele TV, iar organizațiile din teritoriu sunt lăsate, vertiginos, de izbeliște”.

Bine sau rău, vorbim de o realitate palpabilă care face, cum spuneam, ca stăpînii antenelor să aibă voci tot mai grele în politică. E posibil ca Vîntu să fie eliberat și să își reia eforturile de demolare a lui Băsescu și mai îndîrjit de pînă acum. La fel de posibil e, însă, ca de trustul său, oricum sufocat financiar, să se aleagă praful curînd. În aceste condiții, pe scena politico-mediatică va rămîne un singur actor important, l-am numit pe Dan Voiculescu. El are la îndemînă două variante: fie continuă sistemul de alianțe cu un partid precum PNL sau PSD, numai că își va spori exponențial pretențiile, fie va încerca, în premieră, să o ia pe cont propriu. Spre deosebire de Vîntu, care nu a avut ambiții politice directe, Dan Voiculescu țintește în mod evident o funcție înaltă în stat, poate chiar pe cea supremă. Se spune că sprijinul generos acordat anul trecut lui Mircea Geoană era justificat de promisiunea fotoliului nr.2 în stat, cel de președinte al Senatului. De altfel, Geoană încearcă și azi, cît poate, să ofere compensații în acest sens: în vară, cînd a intrat în concediu, el a delegat competenețele de șef al Senatului lui Voiculescu.

Dacă Voiculescu și al său PC decid să atace pe cont propriu alegerile din 2012, cu sprijinul masiv al trustului de presă – pe care a început să îl întărească și cu vedete preluate de la trustul rival, Realitatea -, ei ar putea beneficia, pe de-o parte, și de așteptările publicului vizavi de o forță politică nouă, pe care o invocă tot mai des și Sebastian Lăzăroiu, iar pe de alta, de eventuale dezertări din PSD, PNL și PDL, formațiuni cu anumite probleme interne. De aceeași părere este și analistul Ion Cristoiu, consultat de Inpolitics: ”Părerea mea este că Dan Voiculescu, dacă își găsește curajul, ar putea decide, curînd, să ia bătălia politică pe cont propriu, tocmai pentru că, spre deosebire de alte vremuri, sprijinul unui important trust de presă a devenit crucial, iar el are acest sprijin. Voiculescu este marele cîștigător al căderii lui Vîntu, iar asta ar putea schimba multe date ale ecuației politice, la viitoarele alegeri. Voiculescu ar putea fi o alternativă la actualele partide, uzate sever, din punct de vedere electoral, dar pentru asta, condiția de bază este ca el să marcheze o schimbare radicală de poziție, în sensul abandonării bătăliei deșănțate cu Traian Băsescu, în favoarea identificării și prezentării publice a unor soluții concrete pentru ieșirea din criză. Eu cred că viitoarele alegeri nu vor fi cîștigate de persoane care își fac un stindard din lupta anti-Băsescu, ci de acelea care vor convinge publicul că au capacitatea să construiască”.

Un prim pas ar putea fi făcut în primăvară, cînd PC a decis să convoace un congres extraordinar, la care Dan Voiculescu poate lua decizia revenirii la președinția partidului, în prezent el avînd doar statutul de președinte fondator. Deocamdată, se remarcă o răceală accentuată între conservatori și noua conducere a PSD, dublată de anumite discuții de culise cu liderii PNL, care ar viza o alianță politică pentru localele din 2012. Nu e sigur, însă, cum spuneam, că PC nu ar putea încerca, în premieră, marea cu degetul la alegerile parlamentare din același an, candidînd pe cont propriu și încercînd să depășească statutul de partid-anexă al PSD, pe care l-a avut ani de-a rîndul. (Bogdan Tiberiu Iacob)