„The Times”, o publicație recunoscută drept serioasă, lansează o informație bombă. Și anume că Republica Moldova urmează să fie atacată și ocupată printr-un război fulger de armata Federației Ruse. Pentru NATO și Uniunea Europeană, asta sună ca o uriașă provocare. Dar atacarea Moldovei ar putea fi și călcâiul lui Ahile pentru Kremlin. Să dăm ceața la o parte, încercând să deslușim adevărul.
Este cât se poate de real că, dacă nu suntem extrem de atenți, riscăm să ne înecăm în fake news-uri. Care sunt intenționate. Făcând parte din propaganda de război. Care niciodată în istorie nu a fost mai eficientă ca acum. În realitate, „The Times” nu a verificat această informație, pe care, după cum precizează, a primit-o plocon de la serviciul secret ucrainean. Ori știm că Ucraina are tot interesul să lărgească cât se poate de mult perimetrul acestui război, pentru că extinderea conflagrației ar ajuta-o să reziste mai bine. Și ar uni și mai mult statele lumii împotriva Federației Ruse. Iată un bun motiv pentru ca eu unul să nu alerg după fentă și să fiu extrem de circumspect în raport cu informația difuzată de „The Times”. Nu la fel procedează însă alți analiști sau comentatori ai războiului din Ucraina. Inclusiv generali români, scoși zilele acestea de la naftalină și plasați în fața hărților de război, pentru a ne explica ce și cum.
Speculațiile curg valuri, valuri. Mai întâi am auzit că armata Federației Ruse va ocupa Transnistria. Și că provocările de acolo au taman acest scop. Dar să privim situația cu mult realism. De peste 30 de ani, această regiune separatistă, cu o populație predominant vorbitoare de limba română, dar pro-rusă, este practic ocupată de Rusia. Și nu mă refer acum doar la cel mai mare depozit de armament din Europa, menținut acolo de către armata rusă și protejat de un număr apreciabil de mare de militari. Rusia este singurul stat care recunoaște autonomia Transnistriei și o încurajează pentru a deveni independentă, în timp ce toate celelalte state consideră că această fâșie de pământ aparține de drept Republicii Moldova.
Legat de acest scenariu fals al ocupării de către Federația Rusă al unui teritoriu pe care deja îl deține, patrioți autentici și falși patrioți se înghesuie în aceste zile pentru a susține teza unirii de îndată a Republicii Moldova cu patria mamă. Se afirmă că, în acest fel, automat, Republica Moldova ar deveni membru UE și NATO. Povestea sună a cal troian. În primul rând pentru că Republica Moldova este stat neutru. Ieșirea din neutralitate va fi cu certitudine percepută de către Federația Rusă drept o amenințare majoră, în primul și în primul rând pentru că astfel NATO se va deplasa mult spre Est. Și, în al doilea rând, pentru că un asemenea scenariu ar include și Transnistria. Unde de peste 30 de ani rușii mențin un conflict înghețat, cu intenția de a-l dezgheța la momentul oportun. Chiar și Maia Sandu a rămas perplexă când a fost întrebată insistent de ce Republica Moldova nu decide pur și simplu să se unească cu România. Și a dat singurul răspuns posibil. Precizând că acest lucru nu se poate întâmpla, decât dacă cetățenii Republicii Moldova doresc acest lucru și îl solicită în mod expres. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Fie doar și vânturată această poveste, ea devine extrem de periculoasă pentru România. Și chiar și pentru NATO, în măsura în care partenerii noștri, în frunte cu Statele Unite, nu doresc o extindere a conflictului, așa cum dorește Ucraina. Dar care o fi adevărul din această perspectivă?
În paralel cu adoptarea celui de-al șaselea val de sancțiuni economice împotriva Federației Ruse, asistăm și la lansarea câtorva scenarii din ce în ce mai belicoase. Și nu mă refer acum la cantitățile din ce în ce mai mari de armament și la miliardele din ce în ce mai numeroase, care curg dinspre statele NATO spre Ucraina, pentru a crește semnificativ capacitatea de rezistență a armatei lui Zelenski, dar și pentru a pregăti contraofensive desfășurate în perspectivă inclusiv pe teritorul Federației Ruse. Nu mă refer nici la planurile, vânturate și ele tot mai insistent, care vizează sfârșitul supremației aeriene a Kremlinului. Nu mă refer nici măcar la recenta și spectaculoasa aruncare în aer a uneia dintre cele mai mari fabrici de rachete a Federație Ruse. Un eveniment care i-a lăsat cu gura căscată pe liderii de la Kremlin. Dar la ce mă refer de fapt? În primul și în primul rând, la o tentativă se pare reușită a președintelui Joe Biden de a obține aprobarea legislativului american, pentru o eventuală desfășurare a forțelor combatante americane pe teritoriul Ucrainei. Ceea ce ar însemna că, în nume propriu, cel mai important stat NATO, statul care de fapt conduce întreaga organizație, va intra în coliziune, în înfruntare directă cu militarii ruși. Ar fi o escaladare serioasă a războiului, spectaculoasă dacă o privim de la mare distanță, dar dramatică, dacă o privim de aproape. Simultan, liderii de la Kremlin amenință din ce în ce mai frecvent că vor ataca convoaiele de armament în deplasarea acestora spre Ucraina. Deci pe teritoriul unor state NATO, cum ar fi Polonia și România. În replică, la rândul lor, liderii de la Kiev declară că și armata ucraineană ar putea întreprinde măsuri la indigo, acționând asupra convoaielor de militari și armament aflate în deplasare spre front pe teritoriul Federației Ruse.
Cum-necum, războiul se încinge. Și nu există semne cât de cât convingătoare că ne apropiem de un tratat de pace. În aceste condiții, nu numai autoritățile statului român, ci și cetățenii trebuie să dea dovadă de multă prudență, evitând pe cât posibil să cadă în capcanele propagandei de război. În caz contrar, nu numai Transnistria, nu numai Republica Moldova, ci și România pot deveni câlcâiul lui Ahile al forțelor NATO.