Din ce în ce mai vehiculată în ultima perioadă, varianta candidaturii directorului SRI, George Maior, la președinția României din partea PSD reprezintă, fără îndoială, cel mai concludent argument că aici, în țara lui Cargiale, politica are niște reguli și niște principii complet originale, de cele mai multe ori aiuritoare.

Să o luăm metodic.

George Maior conduce SRI de aproape opt ani de zile, ceea ce îl face șeful de serviciu secret major cu cea mai lungă activitate.

De ceva vreme, numele său e adus în discuție de liderii coaliției de guvernămînt drept o variantă foarte bună de președinte.

Maior dezminte vehement, periodic, că ar fi interesat de candidatură, dar pesediștii nu se lasă. Pe rînd, Vasile Dîncu, Ioan Rus, Vanghelie, Hrebenciuc, Cristian Rizea, Radu Moldovan, Sebastian Ghiță și mulți alții prezintă public calitățile de prezidențiabil ale șefului SRI. Nu doar PSD, ci și UNPR dă glas aceleiași idei, prin Gabriel Oprea ori Culiță Tărîță.

Mai toată florea politică a stîngii e de părere că acesta ”ar fi o soluție foarte bună pentru Cotroceni”. Ori pentru Palatul Victoria.

Anul trecut, reamintim, posturile de televiziune Realitatea TV și România TV au difuzat o veritabilă campanie video care promova valorile social-democrației. În clipuri apărea și seful SRI, George Maior, drept una dintre figurile majore social-democrate din Romania, alături de premierul Victor Ponta și Mihai Tănăsescu.

Este cu adevărat Maior un prezidențiabil pe gustul coaliției PSD-PC-UNPR?

Nu știm și nici nu ne propunem să stabilim asta.

Un singur lucru putem, însă, remarca.

Unul extrem de straniu.

Marea bătălie a guvernanților este, de doi ani de zile, împotriva campaniei anti-corupție, care face victime în serie în rîndul lor.

Pe rînd, miniștri, secretari de stat, senatori, deputați, lideri de consilii județene, primari șamd sunt săltați de DNA, arestați, condamnați.

Toți sunt anchetați ”abuziv”.

Toți sunt ”victime politice”.

PSD încearcă disperat să se apere: propune modificări de legi, grațieri în masă, votează în parlament împotriva ridicării imunităților și, peste toate, nu mai prididește denunțînd statul polițienesc instaurat în România de regimul Băsescu.

Victor Ponta însuși dă periodic mesaje publice potrivit cărora teroarea sistemului mai durează doar pînă în decembrie, cînd pleacă Băsescu de la putere.

Care sunt, însă, pilonii campaniei anti-corupție din ultimii ani?

Răspunsul e simplu: SRI și DNA.

Două instituții care colaborează strîns: una centrează, alta dă cu capul.

Un argument forte, poate cel mai important, al greilor puterii săltați de DNA este acela că acuzațiile se bazează doar pe înregistrări și interceptări, care ar fi ”falsificate”, ”trunchiate” șamd.

Cine face respectivele înregistrări/”falsificări”/”trunchieri”?

SRI.

Cine a trimis doar anul trecut peste o mie de informări către DNA, dintre care o mare parte s-au transformat în dosare, arestări și condamnări de pesediști?

SRI.

O spune însuși George Maior, la ultimul bilanț al DNA. Și tot el mai spune „Dincolo de faptul că SRI este o instituţie pivot a securităţii naţionale, noi avem o cooperare deosebită cu DNA pentru că, şi la nivel de lege dar şi în felul în care percepem noi securitatea naţională, corupţia este o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Să ne înţelegem foarte clar asupra acestui aspect”.

DNA-SRI, un tadem acuzat dur, permanent, de către pesediști că ignoră tabăra politică a președintelui și dă iama doar în oamenii lui Ponta.

Or, tandemul DNA-SRI a însemnat, în ultimii ani Morar-Maior și, mai nou, Kovesi-Maior.

Două dintre numele sus pomenite sunt ale antichriștilor, în versiunea poporului pesedist.

Al treilea, e bun de președinte ori premier, conform acelorași oameni.

(Spre exemplu, îl vrea prim-ministru Vanghelie, deși George Maior, personal, afirmă că a ordonat implicarea SRI în scandalul fraudei de la BAC de la liceul ”Dimitrie Bolintineanu”, un veritabil fief al primarului de la 5).

Pe scurt, persecutații ”statului polițienesc” băsescian îl vor președinte ori premier pe unul dintre stîlpii respectivei structuri.

Să luăm ipoteza că Maior ar fi un fel de coloană a 5-a în SRI, unde încearcă din răsputeri să frîneze elanul anti-pesedist.

Nici pomeneală însă, dovadă laudele neîncetate pe care nu doar Băsescu, ci și alți apropiați ai acestuia i le aduc neîncetat șefului SRI. Îl laudă, mai ales, americanii, artizanii luptei anti-corupție de la noi, cei pe care pesediștii îi etichetează drept noua Înaltă Poartă. Culmea-culmilor: și Băsescu ori Udrea îl consideră pe Maior, la o adică, bun de prezident.

Ce să mai înțelegi de aici?

Că PSD e lovit de ”sindromul Stockholm” în versiune politică?

Că mai-marii partidului sunt paralizați de frică și nu au curajul să conteste public o candidatură ipotetică a lui Maior?

Răspunsul, deocamdată, rămîne învăluit în mister. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: radu-tudor.ro