Pe 31 ianuarie 2017, inculpatul Ludovic Orban declara că așteaptă sentința în procesul în care era judecat pentru corupție cu gîndul la candidatura la șefia PNL. Cîteva ore mai tîrziu, el era achitat, una dintre cele mai grele lovituri încasate de DNA, autoarea trimiterii în judecată. Azi, Orban își anunță oficial candidatura sus-pomenită, dar lucrurile se anunță mult mai interesante.

Cum se știe, punerea lui Orban sub acuzare de către DNA, la începutul anului trecut, l-a scos din cursa pentru primăria generală și amenința să-i termine complet cariera politică. Ieșirea lui din cursă a provocat o sarabandă nebună a candidaturilor la primăria generală din partea PNL, cu un total fără precedent de patru candidați rulați. Finalmente, PNL a fost călcat în picoare, la Capitală, atît de PNL cît și de micul USB. Nu e sigur că, avîndu-l pe Orban candidat, PNL ar fi câștigat primăria generală. Dar e aproape cert că ar fi fost doar o înfrîngere, nu și o umilință de proporții.

Pe 31 ianuarie 2017, Orban a fost declarat nevinovat, într-o primă instanță.
Sentința nu este definitivă.

Sau este?

Conform Codului de procedură penală, procurorul are la dispoziție 10 zile pentru a declara apelul.
Din 31 ianuarie pînă azi sunt 14 zile; chiar dacă le luăm în calcul doar pe cele lucrătoare, azi tot expiră termenul respectiv.
Pînă la această oră, DNA nu a făcut recurs, lucru confirmat pentru Inpolitics de însuși Orban.

Dacă acest lucru nu se întîmplă în următoarele cîteva ore, vom asista la o premieră, pentru că procurorii DNA fac ÎNTOTDEAUNA recurs, chiar și cînd inculpații sunt condamnați, cerînd pedepse mai mari.
De ce nu ar face recurs DNA la o sentință care, cum spuneam, i-a terfelit zdravăn reputația, în condițiile în care procurorul a cerut închisoare pentru liberal, iar un judecător din trei a fost de acord cu vinovăția inculpatului?

O ipoteză ar fi că DNA nu a urmărit nicio secundă ideea de justiție în cazul lui Orban – mai ales că dosarul era cusut cu ață albă – ci, pur și simplu, a dorit scoaterea acestuia din cursa electorală.
În numele unor interese politice superioare, nelămurite pînă azi.

Ne amintim că, după retragerea lui Orban, s-a vehiculat intens, drept înlocuitor, numele lui Nicușor Dan, pentru a se opta, în cele din urmă, pentru Marian Munteanu, altă decizie-rămasă învăluită în mister.

Victorios în lupta cu DNA, Ludovic Orban beneficiază atît de imaginea de victimă a sistemului, cît și de situația aparte din PNL, partid aflat în degringoladă și, mai ales, în criză de lideri cu greutate.
Fostul ministru chiar are șanse să cîștige postul suprem, la congresul din mai.

Numai că, o victorie a lui poate deschide drum rapid către o altă posibilitate.
E vorba de ruperea ALDE de PSD și revenirea lui Tăriceanu & comp la partidul-mamă.
E adevărat că, în ultimul an, au existat mici înțepături ale lui Orban la adresa lui Tăriceanu, în media.

La fel de adevărat, însă, e că, anul trecut, în primăvară, Orban declara public, la B1TV, ”Sunt dezamăgit de gestul domnului Tăriceanu de a trece în barca PSD şi a guvernului Ponta, atunci când PNL nu a mai suportat umilinţa permanentă la care am fost supuşi de PSD şi a decis să treacă în opoziţie. Din păcate pentru domnul Tăriceanu a considerat, în acel moment, că îi stă mai bine în susţinerea domnului Ponta. Această rătăcire sper să ia sfârşit mai devreme sau mai târziu, iar eu cred că locul oricărui liberal este în PNL (…) În momentul în care, poate, se va încheia această legislatură şi toate frământările şi disputele şi interesele care au dictat gesturile politice ale domnului Tăriceanu, poate domnul Tăriceanu îşi va aduce aminte că a fost membru al PNL 25 de ani şi că această rătăcire trebuie să se încheie”.

Pe Orban și Tăriceanu, ceea ce îi leagă e mult mai puternic decît ceea ce îi desparte.

Un grup de cca.30 de parlamentari ALDE care să consolideze zestrea PNL în dauna PSD nu e de colea.
Deocamdată, e drept, Tăriceanu nu a dat semne de nervozitate în relația cu PSD.
Întrebarea e, însă, cît timp PSD va mai fi PSD. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: gazeta de nord vest