Ipoteza unei posibile „capcane a lui Tucidide” aplicabilă azi relaţiilor politice, economice şi militare dintre SUA, marea putere mondială în declin, şi China, puterea în ascensiune, a fost formulată pentru prima dată de Graham T. Allison jr. în cartea sa Destined for War : can America and China escape Thucydides’s trap ? (publicată de Houghton Mifflin Harcourt în 2017).
Graham T. Allison jr. este un faimos profesor şi autor de la John F. Kennedy School of Government a Universităţii Harvard. Profesorul american este membru al CFR (Council on Foreign Relations), al Brookings Institution (studii de politică externă), al Comisiei Trilaterale. A fost mereu citat ca posibil succesor al lui David Rockefeller la preşedinţia CFR. În acelaşi timp a fost foarte mulţi ani consilier şi secretar al Pentagonului şi al Defense Policy Board (din 1985). Adică Deep State-ul cel mai adânc.
„Capcana lui Tucidide se referă la confuzia firească, inevitabilă care se iveşte atunci când o putere în ascensiune ameninţă să înlocuiască o putere hegemonică… [şi] stresul structural care rezultă face ca o ciocnire violentă să fie regula, şi nu excepţia” (Graham T. Allison jr., op. cit.). În Războiul peloponesiac, Tucidide scrisese : „Ceea ce a făcut războiul inevitabil a fost creşterea puterii ateniene şi spaima pe care aceasta a provocat-o în Sparta.” În 2018, Xi Jinping, preşedintele Republicii Populare Chineze, a declarat : „Cu toţii trebuie să lucrăm împreună pentru a evita capcana lui Tucidide.”
Confruntarea militară, după cea politică şi economică în desfăşurare, dintre SUA şi China va fi, foarte probabil, greu de evitat. Când vorbim de SUA, avem în vedere şi partenerii săi din Five Eyes (Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă), Japonia şi câţiva parteneri ai SUA din Europa de Est (Polonia, ţările baltice). Nu e deloc clar unde se vor poziţiona Germania, Coreea de Sud sau chiar România (care n-a expulzat recent decât adjunctul ataşatului militar rus…). De partea Chinei vor sta cu certitudine Rusia (SUA încearcă din răsputeri să spargă alianţa China-Rusia), Iranul şi foarte multe ţări din lumea a treia, din Asia, Africa şi America de Sud.
Fenomenul cel mai spectaculos aflat în evoluţie este cel al imploziei imperiului american. Mandatul lui Donald Trump (atipic, antisistem), falimentul evident al alegerilor democratice din 2020, revolta rasialistă, cancel culture, „wokism”-ul (inspirat de Barack Obama şi George Soros ?), decăderea justiţiei (incapabilă să arbitreze în vreun fel alegerile) amintesc flagrant de anii care au precedat dezmembrarea Uniunii Sovietice. De altfel, Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, s-a exprimat franc în acest sens la Forumul Economic ţinut de curând la Sankt Petersburg : „Ştiţi care e problema ? O sa vă spun despre ce este vorba în calitate de fost cetăţean al fostei Uniuni Sovietice. Problema cu imperiile e că ele cred că sunt atât de puternice, încât îşi pot permite mici erori şi greşeli. Dar numărul problemelor creşte. Şi vine un moment când ele nu mai pot fi rezolvate. Iar Statele Unite, cu un pas sigur, apăsat o apucă de-a dreptul pe calea Uniunii Sovietice” („Putin chafes at US, criticizes response to Capitol attack”, abcnews.go.com, 5.06.2021).
Politica extrem de agresivă a lui Donald Trump la adresa Chinei din ultimii săi doi ani de mandat (2019-2020) pare să fi fost expresia unei exasperări a SUA în faţa ascensiunii de neoprit a Imperiului de Mijloc. Aducerea lui Mike Pompeo (fost director al CIA) la Departamentul de Stat în locul lui Rex Tillerson şi a lui John Bolton (până la 10 septembrie 2019) în postul de consilier pe securitate naţională a avut acelaşi rol al potenţării agresivităţii (mai mult verbale) la adresa Chinei. China a răspuns, probabil greşind, cu contramăsuri.
„În aceste circumstanţe dificile, un atac biologic american asupra Chinei ar fi putut părea ultima carte care mai putea fi jucată în speranţa de a menţine supremaţia americană” (Ron Unz – „American Pravda : Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com, 15.03.2021). Ron Unz adaugă în concluziile la articolul lui : „Elemente răuvoitoare din sânul uriaşului nostru aparat de securitate naţională, probabil afiliate neoconservatorilor din statul profund, au decis să aducă grave prejudicii imensei economii chineze, folosind războiul biologic” (idem). Demonstraţia lui Ron Unz e lungă şi complexă. Cei interesaţi îi pot citi mai multe texte pe această temă în celebra sa revistă online Unz Review.
Într-un articol mai recent, Ron Unz scrie : „E o ironie de proporţii în straniul şablon al tăcerii aproape universale. În maniera mea de a reconstrui evenimentele, atacul biologic semăna foarte mult cu o operaţiune secretă neautorizată de preşedintele Donald Trump dar probabil orchestrată de câţiva neoconi din Statul Profund pe care el îi însărcinase cu politica noastră de securitate naţională, persoane asociate cu secretarul de stat şi fost director al CIA Mike Pompeo şi cu consilierul pe securitate naţională John Bolton. În ultimii câţiva ani, liberalii, stângiştii şi mulţi moderaţi i-au demonizat într-un chip nemaivăzut pe Trump şi pe cei numiţi de el, acuzându-i că ar fi, poate, cea mai proastă şi mai periculoasă Administraţie americană din toată istoria noastră modernă. Şi totuşi, în timp ce vreun tweet grosier sau misogin al lui Trump provoca reacţii ultragiate duse la paroxism, aceiaşi critici se făceau că nu văd dovezile foarte reale ale faptului că acţiunile ilegale ale subalternilor lui ucideau acum mai mulţi americani decât toţi morţii cumulaţi rezultaţi din războaiele duse de noi în alte ţări, aducând şi imense pagube naţiunii noastre. În acelaşi timp, majoritatea celor de dreapta sau populiştii care l-au sprijinit pe Trump le-au fost întotdeauna ostili lui Pompeo, Bolton şi altor numeroşi neoconi pe care el i-a plasat în poziţii înalte. Aceştia din urmă ar fi, cu siguranţă, primii suspecţi din spatele atacului biologic, iar efectul de bumerang care a urmat în SUA, inclusiv epidemia noastră şi lockdown-urile care au rezultat, a contribuit la a asigura înfrângerea lui Trump în alegeri. Prin urmare, te-ai aştepta ca acuzaţiile mele să rezoneze puternic în cercurile pro-Trump şi antineoconi, dar, în loc de aşa ceva, subiectul a fost cu totul ignorat. Situaţia seamănă cu totala tăcere a mediei care înainte salutase uluitoarele dezvăluiri ale lui Sydney Schanberg, câştigător de premiu Pulitzer, fost reporter de vârf pentru New York Times. Expunerea lui remarcabilă pe tema prizonierilor noştri de război abandonaţi în Vietnam şi a muşamalizării ce a urmat, orchestrată de răposatul senator John McCain, a fost ignorată de-a lungul deceniilor de întreaga medie americană” („Breaking the silence on the origins of Covid-19”, unz.com, 19.05.2021).
Chiar înainte de textele lui Ron Unz au apărut, mai ales în Statele Unite, alte importante articole de investigaţie pe tema originii virusului şi a unui eventual război biologic. Probabil, cel mai important dintre ele, publicat încă din 30 ianuarie 2020, i se datorează lui Whitney Webb, scriitoare şi jurnalistă : „Deşi majoritatea mediei de limbă engleză n-a examinat până acum o asemenea posibilitate, există numeroase probe la îndemână care merită să fie cercetate. De exemplu, nu numai că armata americană, inclusiv ramura sa controversată de cercetare – Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) –, a finanţat recent studii în China şi în apropierea Chinei care au descoperit noi coronaviruşi mutanţi provenind de la lilieci, dar Pentagonul s-a arătat şi el nu demult interesat de potenţiala utilizare a liliecilor ca arme biologice. În timp ce actuala epidemie de coronavirus centrată pe China s-a răspândit în alte ţări şi a cauzat un număr crescând de decese, s-a degajat şi un consens asupra faptului că acest virus, botezat acum „noul coronavirus”, ar proveni de la lilieci şi ar fi fost transmis la om la Wuhan, în China, prin intermediul unei pieţe de fructe de mare care comercializa şi animale exotice. Pieţele zise „umede”, precum piaţa din Wuhan, erau acuzate înainte vreme că se află la originea epidemiilor mortale de coronavirus în China, cum a fost cazul cu epidemia SARS din 2003 […].
Oricare ar fi motivaţia interesului brusc şi recent al Pentagonului pentru folosirea liliecilor ca vehicul pentru armele biologice, armata americană a cheltuit milioane de dolari în ultimii ani pentru a finanţa cercetarea asupra liliecilor, a viruşilor mortali pe care aceştia îi pot găzdui – inclusiv coronaviruşi – şi a modului în care aceşti viruşi se transmit de la lilieci la oameni. De pildă, DARPA a cheltuit 10 milioane de dolari pe un proiect din 2018 „pentru a determina cauzele complexe ale viruşilor transmişi de lilieci care au făcut recent saltul la om, un fapt ce-i îngrijorează pe responsabilii mondiali din Sănătate”. Un alt proiect de cercetare sprijinit de DARPA şi de NIH (National Institute of Health – n.n.) a cuprins cercetători de la Colorado State University care s-au ocupat de coronavirusul care cauzează sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) la lilieci şi la cămile „pentru a înţelege rolul acestor gazde în transmiterea bolilor la oameni”. Alte studii finanţate de Statele Unite, discutate mai departe în acest raport, au descoperit câteva noi surse de coronaviruşi găzduiţi de lilieci deopotrivă în China şi în ţări vecine cu China […].
În plus, în timp ce programul PREEMPT al DARPA şi interesul afirmat al Pentagonului pentru lilieci ca arme biologice au fost anunţate în 2018, armata americană – în special programul de cooperare pentru reducerea ameninţărilor elaborat de Ministerul Apărării – începuse să finanţeze cercetările pe lilieci şi agenţi patogeni mortali, inclusiv coronaviruşii MERS şi SARS, cu un an înainte, în 2017. Unul dintre aceste studii se ocupa de „apariţia zoonozelor transmise de lilieci în Asia occidentală” şi implica Lugar Center din Georgia (ţara europeano-asiatică – n.n.), identificat de foşti demnitari din guvernul georgian, guvernul rus şi de jurnalista de investigaţie Dilyana Gaytandzhieva drept un laborator american secret de arme biologice […]
Pentagonul la Wuhan ? […] Un studiu făcut în sudul Chinei în 2018 a dus la descoperirea a 89 de tulpini de „nou coronavirus de liliac” care folosesc acelaşi receptor precum coronavirusul cunoscut sub numele de sindrom respirator din Orientul Mijlociu (MERS). Acest studiu a fost finanţat dimpreună de Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei al Chinei, de USAID – o organizaţie despre care se presupune de multă vreme că e un paravan al intelligence-ului american – şi Institutul Naţional al Sănătăţii din SUA, care a colaborat cu CIA şi cu Pentagonul în domeniul bolilor infecţioase şi al cercetării consacrate armelor biologice” (Whitney Webb – „Bats, gene editing and bioweapons : recent DARPA experiments raise concerns amid coronavirus outbreaks”, theamericanvagabond.com, 30.01.2020).
Virusul SARS-CoV-2 a apărut în timpul preşedinţiei Trump, al războiului comercial de-o extremă violenţă împotriva Chinei, declanşat de preşedintele american (promotor imobiliar, proprietar de cazinouri şi hoteluri, star TV şi politician amator). Ipotezele despre provenienţa virusului, mai întâi presupus naturală şi apoi datorată „scăpării” lui din laboratorul de la Wuhan, deşi larg susţinute de media manistream occidentală şi de Big Tech (Facebook, Twitter etc.), sunt azi grav discreditate. De altfel, după cum comunica oficial şi ministrul Afacerilor Externe al Chinei, teoria „scăpării” virusului din laboratorul de la Wuhan (vezi Wall Street Journal, articolul preluat de toată presa lumii despre personalul îmbolnăvit al laboratorului la începutul epidemiei) a fost pusă pe piaţă, dacă nu şi inventată, de acelaşi ziarist (Michael R. Gordon) care a lansat teoria armelor de distrugere în masă din Irakul lui Saddam Hussein în New York Times în 2002. În schimb, ipoteza înspăimântătoare a unui război biologic, scăpat de sub control şi care a lovit mare parte din planetă, are susţineri din ce în ce mai credibile. Deşi probele directe lipsesc deocamdată – în timp ce „probele” scăpării virusului din laboratorul de la Wuhan par să ţină doar de propagandă.
Războaiele clasice nu mai sunt posibile decât prin proxies. Arma nucleară le interzice între principalii adversari. Dar tocmai de aceea războaiele biologice sau chimice, bazate pe cercetări împinse din ce în ce mai departe, rămân posibile şi sunt greu de detectat, de identificat. Şi aceste războaie pot fi purtate de entităţi non-statale, private. Investigaţiile serioase (şi uneori periculoase) există. Trebuie doar citite şi interpretate cu seriozitate şi răspundere. Decăderea presei de investigaţii (o tautologie, în fond) nu mai e un secret pentru nimeni, dar altermedia a preluat spectaculos ştafeta. Vedetele presei de investigaţii nu mai sunt de căutat în marile ziare sau în televiziunile dominante de ieri. Acolo sunt marii mincinoşi, ziarişti cumpăraţi sau închiriaţi. Pe modelul cumpărării politicienilor din fostele democraţii. (Petru Romoşan)