Începînd de azi, deputata Carmen Moldovan este singura femeie dintr-un grup tot mai mare de parlamentari independenți bărbați, după ce a decis să spună adio PSD. Adevăratele motive pentru care a recurs la acest gest sunt explicate într-un interviu acordat Inpolitics, la cîteva ore după anunțarea deciziei sale.

”Unii îşi trădează principiile de dragul partidului, alţii partidul de dragul principiilor”

Inpolitics: Trec direct la subiect.
Carmen Moldovan, deputat: Vă rog!
Rep: Iată, zvonurile ultimelor zile s-au confirmat. Aţi demisionat din PSD pentru a vă alătura grupului parlamentarilor independenţi. Nu riscaţi să păreţi inconsecventă? Deunăzi criticaţi vehement guvernul, iar acum vă alăturaţi guvernării.
C.M.: Categoric nu. Să mă explic. În primul rând, şi mai presus de toate, sunt consecventă propriilor mele principii şi valori. Churchill afirma cândva că unii oameni îşi trădează principiile de dragul partidului, în timp ce alţii îşi schimbă partidul de dragul principiiilor. Mă revendic celei de-a doua categorii. Am luat decizia de altfel dureroasă după atâţia ani în partid, de a părăsi PSD atunci când am constatat, în mod repetat, că nu mai pot să-mi respect propriile principii şi valori în numele cărora…
Rep: Principii? Valori? Într-o politică în care…
C.M. …sesizez ironia întrebării. Poate că în general e justificată. Nu cred că momentul şi cadrul de faţă se pretează la o expunere pe larg a ceea ce consider decalogul meu de om politic. Toţi cei interesaţi pot găsi aceste principii pe blogul meu. Dar ca să nu credeţi totuşi că mă eschivez sau că am căzut şi eu în capcana demagogiei, permiteţi-mi să mă mărginesc la a puncta doar câteva…
Rep Sumar…
C.I. Sumar. Sunt constitutiv un om de stânga, cred într-o social-democraţie modernă, progresistă, autentic europeană, nu una anacronică, înţepenită, cu o abordare încremenită undeva la începutul anilor ’90. Or, cred că sunteţi de acord cu mine că de prea multe ori în România ultimilor ani autodeclarata “dreaptă”, cu ghilimelele de rigoare, a guvernat cu măsuri de stânga, iar pretinsa “stângă” a părut că uită pe cine reprezintă cu prioritate, în mezalianţe indezirabile social şi oximoronice doctrinar.
Apoi, nu trădez oameni şi …numiţi-mă naivă dacă vreţi…. dar refuz în continuare să accept că morala şi politica se exclud reciproc, în mod automat, universal şi inevitabil. Nu este şi nu trebuie să fie aşa. Iar unul din cei mai importanţi factori în decizia mea a fost tocmai calitatea umană a celor cărora mă alătur în noua construcţie politică – Cristi Diaconescu, Gabi Oprea, Marian Sârbu, Vali Steriu, Cătălin Cherecheş,…
Rep: …Şerban Mihăilescu, a.k.a. “Micky Şpagă”? Culiţă Tărâţă?
C.M.: Îmi cereţi cumva să mă delimitez de unele persoane, precum cele pe care le menţionaţi?
B.M.: Nu, doar…
C.M.: …nu, vă rog, nu-mi cereţi asta. N-aş face-o oricum doar pentru că “aşa dă bine”, vorba aia. Ştiu pentru cine mă alătur acestui grup de oameni. Nici nu i-am selecţionat eu, “pe sprânceană”, pe toţi membrii săi. Şi poate că după 20 de ani de democraţie e timpul să ne maturizăm şi să nu mai cădem în capcana acestei erori de logică numită vina prin asociere. Vă întreb de pildă, speculaţiile la adresa lui Dan Ilie Morega, membru PNL, da?, îl fac în mod automat imoral pe domnul Crin Antonescu? Sau pe alţi membri ai PNL?! Sau, Ion Vasile discreditează în bloc PSD? Similar, cazurile Manţog sau Solomon îl descalifică automat pe Emil Boc? Nu cred şi nu trebuie să fie aşa. Ba mai mult, dacă chiar e necesar să subliniez asta: vă asigur că Şerban Mihăilescu nu va conduce comisia de integritate şi arbitraj a viitorului partid. Poate însă cineva să-i conteste calităţile organizatorice? Mă îndoiesc. Îmi aduc aminte acum de o vorbă celebră din fotbal: unii trebuie să mai şi care pianul pe scări, nu sunt toţi artişti!
Rep: De acord, dar care…
C.M.: .. o secundă vă rog, o ultimă precizare poate utilă discuţiei; aş vrea doar să reamintesc faptul că, în condiţii de vot uninominal, Şerban Mihăilescu a fost ales parlamentar în colegiul său cu 58% din voturi! Care a fost, comparativ, scorul lui Crin Antonescu, altfel spus, poate ar fi util să vedem mai întâi cine aruncă cu piatra…
Rep: Totuşi, nu mi-aţi răspuns: din opoziţie, vă mutaţi în barca puterii!
C.M.: În aparenţă. În realitate însă, pot să vă asigur de un singur lucru: tocmai pentru că sunt consecventă, voi continua să critic şi guvernul în bloc şi pe premierul Emil Boc ori de câte ori voi simţi că măsurile lor sunt eronate. În genere, critic atunci când e cazul, dar nici nu mă eschivez de la a recunoaşte o iniţiativă bună a adversarului politic. Acordaţi-mi deci o minimă prezumpţie de nevinovăţie până la proba contrară. Vă invit chiar să mă urmăriţi pe viitor, pentru a vă…
Rep: O vom face, nicio grijă…
C.M.: …vă rog chiar. Pentru a-mi încheia ideea… eu personal, Carmen Moldovan, nu mă alătur niciunei guvernări. Iar singurul reprezentant al grupului la guvernare este Gabi Oprea, care conduce Ministerul prin definitie apolitic al Apărării.
Rep: Da, dar grupul dumneavoastră votează totuşi în favoarea măsurilor guvernului.
C.M.: Poate, dar până una alta, grupul independenţilor nu a votat legea pensiilor. Nici modificarea alocaţiilor de stat pentru copii. Vă garantez că ne vom bate până în pânzele albe pentru a amenda întotdeauna politicile guvernamentale în direcţia în care credem noi că ele vor fi benefice pentru cetăţeni.

” PSD-ul de astăzi nu mai este PSD-ul de acum 5 ani”

Rep: În urmă cu doar zece zile aţi declarat presei că nu plecaţi din PSD. Acum, iată, tocmai aţi făcut-o. Nici asta nu e inconsecvenţă?
C.M.: Numai în aparenţă. La momentul la care respectivii jurnalişti mă întrebaseră, eram încă decisă să nu plec. A gândi aşa e ca şi cum n-am înţelege de ce Băsescu a recâştigat preşedinţia, deşi cu 2 săptămâni înainatea alegerilor, în sondaje conducea Mircea Geoană. “Singurul lucru constant pe lumea asta e schimbarea”, spunea Heraclit. Lucrurile evoluează, realităţile se modifică, iar oamenii se adaptează. Nu ne scăldăm de două în acelaşi râu, susţinea acelaşi gânditor antic, iar PSD-ul de astăzi nu mai este PSD-ul de acum 5 ani. Principiile în schimb, mi-au răms neschimbate.
Rep: Dincolo de aceste principii pe care le invocaţi, ce v-a nemulţumit, concret, în PSD?
C.M.: Nu insistaţi vă rog, nu-mi voi vorbi de rău foştii colegi, cu care am luptat împreună, cu care am împărtăşit tristeţi şi bucurii. Cu atât mai puţin voi folosi injurii şi invective brutale precum cele care le-au fost aduse în ultimele zile colegilor parlamentari independenţi din direcţia PSD. Mi se pare de-a dreptul neigienic, moral vorbind, nu politic….
Rep: …Fugiţi de răspuns?
C.M.: Uneori şi tăcerea e un răspuns…
B.M.: Pierderea funcţiei de secretar executiv a contribuit la decizie?
C.M.: Dacă aş fi genul de om care vânează funcţii… atunci nu aş mai fi stat de vorbă cu Mircea Geoană imediat după Congres, când mai mulţi “binevoitori” din PSD m-au avertizat că-mi fac rău singură dacă sunt văzută la acel moment împreună cu Geoană. Am făcut-o totuşi, pentru că înainte de a fi politician, rămân Om. Şi, poate ironic, ambii participanţi la întâlnirea cu fostul preşedinte nu se mai regăsesc astăzi în PSD (Carmen Moldovan şi Cătălin Cherecheş, n. Inpolitics)…
Rep: Deci pierderea şefiei PSD de către Mircea Geoană, asta v-a determinat să plecaţi?
C.M.: N-am ascuns niciodată în PSD faptul că la Congres am votat cu Mircea Geoană. Îmi asum întotdeauna alegerile. Dar nu asta e important. Dacă chiar a contat ceva în decizia mea, atunci nu a fost deznodământul în sine al Congresului, ci eventual modul în care s-a ajuns la acest rezultat.
Rep: Adică?
C.M.: N-aş vrea să comentez mai multe. N-am organizat eu Congresul, n-am „negociat” eu în culise, nu eu am adus vrăjitoarele la poarta Romexpo, şi aşa mai departe.
Rep: Scandalul de notorietate dintre dumneavoastră şi Ion Vasile (preşedintele organizaţiei PSD Buzău) a contat?
C.M.: Cred că la această întrebare cel mai bun răspuns vi l-ar putea oferi cei peste 15 membri excluşi din organizaţia Buzău printr-un ordin dictatorial şi nestatutar. Cât despre atacurile suburbane ale acelui individ la adresa mea şi ceea ce a făcut sau nu PSD, vă răspund cu cuvintele lui Martin Luther King: “La sfârşit, nu ne vom aminti ceea ce au făcut duşmanii, ci ceea ce nu au făcut prietenii.”….
Rep:… De ce folosiţi atâtea citate? Nu puteţi să vă exprimaţi ideile cu propriile cuvinte?
C.M.: Folosesc uneori în răspunsuri aforisme pentru că, după peste 10.000 de ani de civilizaţie umană, „originali”, spunea Petre Ţuţea, „mai pot fi doar proştii”.
Rep: Tot mai multă lume opinează că, moralmente, ar trebui să vă pierdeţi calitatea de deputat, întrucât aţi fost aleasă ca membru PSD, cu sigla partidului pe buletinul de vot.
C.M.: [Râsete] Mă iertaţi, dar mă amuză, zău, făţărnicia acestui pseudoargument vehiculat tot mai des în ultimele zile. Dacă aş începe să enumăr acum contrargumente, am epuiza probabil spaţiul alocat interviului. Mă mărginesc în consecinţă să punctez doar câteva elemente factuale. În primul rând, niciodată şi nicăieri pe lumea asta nu s-a putut măsura cu exactitate matematică cât anume în alegerea cuiva prin vot uninominal contează sigla partidului lipită într-un colţ al buletinului de vot, şi cât persoana, candidatul în sine. Până una alta, votul se numeşte uni-nominal, făcând deci referire la nume, la persoana candidatului. În al doilea rând, toţi vectorii acestei opinii se fac că uită articolul 69 alineatul 1 din Constituţie, cel care stipulează, citez: “În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului”. Altfel spus, în calitate de parlamentar, răspund exclusiv în faţa alegătorilor din colegiul meu electoral, şi nu în faţa unor lideri de partid care simt cum acest vot uninominal le diluează ireversibil pârghiile de control al partidului. Iar dacă PSD are chiar atâta încredere în puterea siglei sale, îi propun ca la următoarele alegeri parlamentare să renunţe la absolut toţi membrii săi de notorietate şi să desemneze candidaţi numai oameni simpli, total necunoscuţi opiniei publice, ca să vedem ce succes are! Şi în final, îi invit pe toţi detractorii să se delimiteze public de toti colegii lor de partid care provind din alte formaţiuni, de la Liviu Dragnea la Theodor Meleşcanu, dacă doriţi, şi abia apoi să arunce cu piatra.
Rep: Va avea succes noul partid?
C.M.: Cred că asta depinde de noi.
Rep: Vă urez succes, oricum. Şi vă mulţumim pentru interviu!
C.M.: Eu vă mulţumesc!
(Interviu realizat de B.T.Iacob)