CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9472 RON UP | 1 USD = 4.2560 RON UP | 1 GBP = 5.8502 RON DOWN

Carte-eveniment: Bucurestiul în locuinte si locuitori

0 comentarii / 1891 vizualizări / 17 august 2016

Orice oras mare se povesteste mereu. Povestea, facuta pentru unii din fotografii sau filme, iar pentru altii din documente, anecdote si destine strânse în volume, ramâne fatal partiala si cere completari, explicatii, note de subsol. Capitala ca spatiu al locuirii (nu scena a evenimentelor, nu colectie de edificii, nu Târgal  Mosilor…) e însa o cale sigura de a agrega informatii despre oameni si locuri, energii si interese vitale care au construit deopotriva ziduri si moduri de a fi.

Întelegem „totul” aflând CINE si CUM s-a instalat în Bucuresti, DE CE s-a mutat, UNDE si CÂND a plecat de acolo. O astfel de poveste  interdisciplinara” ne poate spune doar cineva care stie geografie umana si administratie publica, întelege urbanism, economie si finante, pune cap la cap istorie si recensaminte, legi si reglementari, statistici si registre, rasfoieste reviste, citeste memorialistica si urmareste actele de guvernare propriu-zise dincolo de discursul oficial. Marele oras, Bucurestiul, apare astfel ca un campion al schimbarii – plin de farmece si traume, cu eroi si hoti, cu visatori, smecheri si multe milioane de supravietuitori.Cartea lui Bogdan Suditu, Bucurestiul în locuinte si locuitori de la începuturi pâna mai ieri (1459-1989), a fost, de altfel, o mare surpriza si pentru editor. Avea marca unui om de scoala noua dar nu-i lipsea camara vechii scoli. Arata ca se poate face analiza si relatare obiectiva, informata si antrenata în concepte moderne, fara a descarna însa tabelele si procentele lor, ba chiar dimpotriva, urmarind efectele judecatilor din comitete corporatiste sau de partid, municipale si fiscale pâna în sufrageria sau ograda familiei, care avea sa le aplaude ca pe o incitare la investitie imobiliara sau sa le încaseze ca pe un knock-out dezastruos. Aducea fotografii, schite si harti în care eram invitati sa observam ceva mai mult decât aburii romantici ai trecutului, si anume urmele unor politici urbane si corolarul lor,  mobilitatile rezidentiale, cu detalii de migratii si explozii ale cutumelor sociale care dau sens starii culturale si morale a unui loc.

În interiorul acestei „mari surprize” – vocea si mintea unei noi generatii de valoare – se afla multe si deloc marunte surprize punctuale. Pasionatii cartilor despre Bucuresti stiu, de pilda, ca toti calatorii straini se aratau surprinsi pâna târziu, în memoriile lor, descoperind aici o capitala cotropita de verdeata (si praf), având ca puncte de reper sute de clopotnite. Dar abia parcurgând câteva zeci de pagini din cartea de fata vor descifra motivele prezervarii prin seculi a verdetii si „însurubarea” casei (mica sau mare) cu gradina în modelul mental al locuirii în oras (altul decât cel vestic, deja cladit din multa piatra si fier), precum si puntea naturala a acestei locuiri spre cea rurala, îndelung conservata si ea în zonele rezidentiale periferice. Cei care au fost o clipa dispusi sa creada ca interbelicul românesc e supralicitat, închizându-le naivilor ochii la saracie, analfabetism si derive extremiste, vor gasi un tablou impresionant al cresterii rationale, al dezvoltarii impetuoase a capitalului national, al constructiilor rezultate din masuri întelepte si prestatii profesioniste, din obligatiile impuse companiilor de a-si caza omeneste angajatii, din mecenat, ca si din jocul logic al creditarii. La fel de concreta e si întâlnirea cu actiunile de specula, cu „reusita” îmbogatitilor de razboi si cu malformarile impuse chiriasilor si proprietarilor de legile rasiale în anii ’40. Tot o surpriza este tratamentul nediferentiat de care are parte în acest volum cataclismul comunist dezlantuit asupra orasului. Caci, de regula, aceiasi împatimiti de Bucuresti prefera sa se opreasca pudic la monumentele urbei de dinainte de 1945, la faptele locale nobile si la secvente de pitoresc balcanic, întorcând spatele unei stalinizari fortate, ramase si acum de nedigerat chiar pentru cei care traiesc zi de zi în grila ei. (E drept ca abia la începutul anilor 2010, când s-a pus  problema restructurarii cartierelor de blocuri din anii socialismului în orasele fostei Germanii de Est, în Berlin inclusiv, primarii si urbanistii lor au constatat cu stupoare ca localnicii se opun oricaror transformari „pozitive”: asa a fost si trebuie sa ramâna orasul nostru – spun ei –, asta e copilaria si tineretea noastra, nu vrem sa ne fie demolate !) Dar „blocuirea” nu a fost o operatiune otova si nici rezultatul ei nu e o apa si un pamânt. Bogdan Suditu desface felie cu felie noua filosofie rezidentiala, fiecare etapa având propria ideologie daltuita în documente, scopuri anume, buget dramuit, forme diferite de arhitectura si constrângeri de buletin care fac din locuire un instrument de modelare sociala si individuala.

Nici demolarile nu au fost toate la fel (e un drum lung de la asanarile utilitare din anii ’50 la absurditatile discretionare de dupa 1984), ci, „în lumina” comandamentelor politice (atomizare, uniformizare, izolare), le vedem mutând la început o strada întreaga într-un bloc, pentru a sfârsi risipind o alta strada prin scari de blocuri din trei sectoare…

Cât de importanta e casa pentru locuitorii unui oras ? Cine nu s-a gândit niciodata la asta va gasi raspunsuri uimitoare în Bucurestiul în locuinte si locuitori. Si nu e oare graitor faptul ca „prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 privind abrogarea unor legi, decrete si alte acte normative, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a hotarât abrogarea a 13 legi, decrete si alte acte normative emise de fostul regim dictatorial […], dintre care patru acte normative aveau legatura cu domiciliul, locuirea si planificarea (sistematizarea) urbana si teritoriala” ? E sigur ca Bogdan Suditu nu avea nevoie de o asemenea proba pentru a sluji cu atâta aplicatie cauza locuirii. Mai degraba pare sa fi fost inspirat de la bun început de întelepciunea populara care-l sfatuieste pe om cum sa-si împlineasca viata : sa-ti faci o casa, sa cresti un copil si sa plantezi un copac. (Adina Keneres)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *