”România în fața unui moment de răscruce
România nu mai are doar o problemă de deficit. România are o problemă de supraviețuire financiară. Am trecut prin toate crizele economice ale ultimilor 35 de ani. Pentru prima dată spun că nu mai discutăm despre ritmul creșterii economice, ci despre riscul ca statul român să nu mai poată susține, pe termen lung, nivelul minim de funcționare fără costuri uriașe pentru generațiile viitoare. O economie finanțată prin datorie. România a trăit ani la rînd peste posibilitățile sale. Deficitele s-au acumulat, datoria publică a crescut, iar nota de plată începe să ajungă la cetățeni” a scris pe Facebook afaceristul liberal Viorel Cataramă.

”Nu există bani pentru orice. Nu au existat niciodată. Cineva va plăti factura. Din păcate, factura ajunge întotdeauna la cei care muncesc, investesc și produc.
Mediul privat este la limită
Antreprenorii români sunt tot mai apăsați de taxe, birocrație și lipsa de predictibilitate.
Investitorii nu votează. Ei pleacă.
Capitalul nu protestează în stradă. Capitalul se mută acolo unde este respectat.
Dacă investițiile dispar, firmele încetează să angajeze, iar economia intră într-un cerc vicios din care se iese foarte greu.

Sacrificarea clasei de mijloc

Actuala clasă politică pare să fi ales cea mai ușoară soluție: taxe mai mari pentru cei care produc și protecție pentru un aparat administrativ supradimensionat.
Am ajuns la un paradox: există instituții suprapopulate administrativ (peste 500K secretare, șoferi, băgători de seamă, consultanți, înghesuiți prin toate instituțiile pe criterii politice, de rudenie, amiciție, amantlîc…), dar lipsesc medici, asistente, profesori, polițiști și militari. Statul consumă tot mai multe resurse fără să ofere servicii publice proporțional mai bune.

Un stat care nu mai funcționează unitar

Conflictul dintre Guvern și sistemul judiciar, disputele privind deciziile instanțelor și tensiunile dintre instituții transmit un semnal periculos.
Cînd instituțiile statului ajung să se blocheze reciproc, cel care pierde este cetățeanul.
Criza încrederii
Poate cel mai grav lucru nu este lipsa protestelor, ci lipsa speranței.
Tot mai mulți români nu mai cred că implicarea civică poate schimba ceva.
Această resemnare este una dintre cele mai periculoase forme ale crizei.
Exodul continuă
România pierde anual oameni activi, bine pregătiți și întreprinzători.
Dacă mediul economic continuă să se deterioreze, tot mai mulți tineri vor considera că viitorul lor este în altă parte.
O țară nu poate prospera atunci cînd își exportă permanent capitalul uman.

Ce trebuie făcut

Nu mai este timp pentru jumătăți de măsură.
Este nevoie de:
– reducerea drastică a risipei și a cheltuielilor nejustificate;
– simplificarea birocrației;
– încurajarea investițiilor private;
– stabilitate fiscală;
– respect pentru cei care produc valoare și locuri de muncă.
Concluzie
Falimentul unei țări nu începe atunci cînd se închid băncile.
Începe atunci cînd investițiile dispar, firmele nu mai angajează, tinerii pleacă, iar încrederea se evaporă.
O recesiune poate fi depășită.
Pierderea credibilității unei țări poate costa un deceniu.
România încă poate evita un scenariu extrem, dar timpul nu mai lucrează în favoarea noastră.
De aceea, este momentul ca interesul național, responsabilitatea și competența să înlocuiască improvizația și calculele politice de moment” se încheie sumbrul avertisment. (B.T.I.)