CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9490 RON UP | 1 USD = 4.2715 RON UP | 1 GBP = 5.8714 RON UP

Cazul J.R. sau cum se lasa prostita presa din Romania

0 comentarii / 2460 vizualizări / 26 noiembrie 2012

De vreo trei zile, presa autohtonă e inundată, efectiv, de un material spumos: legendarul actor Larry Hagman, alias JR Ewing, a luat bani de la Nicolae Ceaușescu, în timpul unei vizite făcute în România. O știre pornită dintr-un material extern mai mult decît dubios, ca să nu spunem jalnic, dar care, iată, a fost înghițită pe nemestecate la nivel înalt și care pune iar pe tapet manipularea românilor prin intermediul articolelor din presa străină. Inclusiv în probleme serioase, aflate dincolo de picanteriile showbizului.

Să o luăm cu începutul: nici nu se răcise bine trupul reputatului actor american Larry Hagman, că britanicii de la Sunday Times publică o bîrfuliță ieftină: pe vremea lui Ceaușescu, JR îi făcuse o vizită în România, în cadrul căreia fostul dictator i-ar fi cerut dreptul de a pune un poster uriaș pe un bloc, în semn de omagiu. În schimbul acestui drept, Hagman ar fi cerut bani, care i-au fost livrați într-o pungă de hîrtie plasată în WC-ul unei instituții de stat.

De unde se știu aceste elemente? Simplu: Hagman însuși le-ar fi dezvăluit ziaristului, cu o condiție – nicio vorbă pînă după moartea sa.

Ce convenabil! Hagman nu mai trăiește, să dezmintă.
Chiar dacă ar fi spus asta, însă, nu era literă de lege. Se știe că în showbiz se spun multe de dragul publicității, plus că actorul octogenar putea suferi și de oarece scleroză, după două cancere și un transplant de ficat.

Stupefiant, însă, aproape nimeni nu s-a gîndit să verifice informația și nu ne referim la marile agenții internaționale de presă, precum AFP, ori alte mass-media externe care au preluat subiectul, ci la presa din România, țară în care se afirmă că a avut loc evenimentul.

De la Mediafax pînă la cotidianele quality, fără a mai vorbi de televiziuni, toți s-au grăbit să titreze ”JR a luat bani de la Ceaușescu”.

Doar Adrian Cioroianu a îndrăznit, într-o intervenție la Realitatea TV, să exprime dubii față de informație, care se prezenta ca o bărcuță ce ia apă prin toate încheieturile.
Mult prea puțin.

Scurt remember: în 1979, telespectatorii români au ocazia să afle, în premieră, despre serialul ”Dallas” de la noua apăruta emisiune ”De la A la infinit”, realizată de Tudor Vornicu, Cristian Țopescu și Silvia Ciurăscu. Era vorba de ceea ce azi s-ar numi un promo pentru un serial interesant, asigurau realizatorii, care urma să fie difuzat de TVR. Și a fost, iar rezultatul e că serialul produsese veritabile mutații în societate: la ora difuzării, străzile se goleau de oameni, un rating care ar fi bătut, după măsurătorile de azi, spre 65-70%.

Astăzi se știe că difuzarea ”Dallasului” în fostul lagăr socialist, în plin război rece, a fost rezultatul unor analize atente ale serviciilor speciale și ale birourilor politice. S-a mizat pe dezgustul cetățenilor față de practicile din serial: mită pentru politicieni, afaceriști corupți, crimă, adulter etc.
În loc de asta, românii, rușii ori polonezii rețineau doar luxul, mașinile de fițe, femeile frumoase, puterea banului șamd.
Comuniștii uitaseră lecția încasată de Stalin, care dăduse undă verde în anii 40 filmului american ”Fructele mîniei”, în speranța că rușii vor vedea ce înseamnă exploatarea capitalistă, dar cea mai importantă concluzie a acestora a fost că în America și cei mai săraci oameni își permiteau autoturisme.

Amăgirea nu a durat prea mult în România, însă: după nici trei ani, Ceaușescu a ordonat întreruperea serialului, înțelegînd că planul a ieșit pe dos.

Nu a existat niciun poster uriaș pe vreo clădire, în acei ani, pentru că asta ar fi însemnat un eveniment național într-o perioadă în care singurele poze cu vedete erau cele din revista Cinema și cîteva amărîte de cărți poștale. În plus, erau vremurile cînd nici măcar portretele lui Mark, Engels și Lenin nu prea mai erau arborate pe clădiri, pentru că poporul trebuia să vadă doar chipurile Ceaușeștilor.
Nu a existat o vizită a lui Larry Hagman în România nici măcar la nivel de zvon, deși presa internațională, Europa Liberă sau Vocea Americii ar fi putut difuza așa ceva fără probleme.
La urma-urmei, era absurd să inviți în țară protagonistul unui serial de succes doar pentru a fi nevoit să-i explici de ce nu îl mai difuzezi la TV.
Pe de altă parte, dacă vizita ar fi avut loc, nu ar fi fost ținută la secret; era o ocazia prea bună de a arăta deschiderea către România pentru a fi ratată.
Dovadă faptul că, în aceeași perioadă, sosea la București eroul unui alt mare serial de succes, actorul Peter Gilmore, din ”Linia maritimă Onedin”. Starul era prezentat pe larg la TV și în ziare, plimbat inclusiv pe la mînăstirile din Moldova, fără a mai vorbi de colaborarea la un filmuleț comic, alături de actori români precum Puiu Călinescu.
De ce ar fi avut Ceaușescu atitudini atît de diferite față de doi protagoniști ai unor seriale de legendă?

Contactat de Inpolitics, fostul ministru de Externe comunist Ștefan Andrei dezminte categoric vizita lui JR pe vremea ”Împușcatului”:
”Exclus. Așa ceva nu a avut loc și nici nu putea avea loc în acea perioadă fără știrea mea, deci nu am cum să mă înșel”.

O poziție identică are și actualul senator Șerban Mihăilescu, șef de cabinet al primului ministru al României între 1982-89, Constantin Dăscălescu:
”Articolul din Sunday Times e o gogoriță 100%, nici vorbă de așa ceva. Nu a avut loc nici o vizită a lui JR în România lui Ceaușescu, nu aș fi avut cum să nu știu asta în acele vremuri. Dacă ar fi venit actorul american, Ceaușescu nu ar fi ratat ocazia să se laude cu asta. ”Dallasul” a fost difuzat, după cunoștința mea, dintr-o eroare de apreciere, s-a crezut la nivelul întregului Pact de la Varșovia că va eroda imaginea capitalismului, apoi știu că Ceaușescu a început să primească rapoarte ale Securității care atrăgeau atenția că s-a obținut exact efectul contrar și că românii sunt fascinați de ceea ce văd pe ecran. Atunci s-a speriat și a luat decizia să întrerupă serialul, care nu a mai fost reluat decît după moartea lui. Cît despre povestea cu punga de bani lăsată în WC, aia e chiar penibilă, și dacă s-ar fi încheiat un asemenea acord, în niciun caz nu s-ar fi procedat așa. Poster uriaș pe fațada unui bloc? Hai să fim serioși, cine își amintește să fi văzut așa ceva?”.

Nici jurnalistul Ion Cristoiu, care a lucrat între 1980-89 la publicații cultural-teatrale și avea relații și informații solide din domeniu, nu își amintește de o asemenea vizită:
”Nu ar fi putut fi ținută chiar atît de secretă o vizită a lui JR în România încît să nu se afle de ea măcar în anumite cercuri, plus că nici nu văd motivația unei asemenea secretomanii. Ne aflăm, fără doar și poate, în fața unei intoxicări servite de un jurnalist străin și nimic mai mult”.

Încă și mai ciudat e că Larry Hagman a vizitat, într-adevăr, România, dar la ani buni după moartea dictatorului și la invitația, culmea ironiei, a unei firme rusești, Lukoil, cu care a încheiat un contract de publicitate.
La vremea respectivă, Hagman nu a suflat un cuvînt despre o așa-zisă vizită anterioară în țara noastră, deși era momentul perfect.
A existat și posterul gigant pus pe fațada unui bloc, dar tot după revoluție și tot ca urmare a contractului cu Lukoil.
Nu e imposibil ca autorul aberantului articol din Sunday Times să fi văzut ceva imagini de la respectiva vizită a actorului, iar în capul lui să se fi produs un talmeș-balmeș total.

Contează, însă, prea puțin ce a scris greșit un jurnalist străin despre România. De la Bram Stoker încoace ne-am obișnuit cu asemenea situații.

Ceea ce e grav, în opinia noastră, e felul în care presa de la noi a înghițit pe nemestecate povestea, nepunînd la îndoială nici măcar fapte care se pretinde că ar fi fost în ochii lumii, dar de care nimeni nu își amintește, vezi posterul gigant.

Greu să te mai miri, în aceste condiții, că liderii politici de la București au ajuns să se dueleze în scandaluri generate de articole la fel de dubioase apărute în presa externă, cu la fel de multă legătură cu adevărul precum întîlnirea Ceaușescu-J.R. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *