Demisia Papei a șocat ieri mapamondul, deși lovitura nu a venit, totuși, chiar pe nepusă masă. Nu mai departe de anul trecut, pe vremea asta, publicații apropiate Vaticanului vorbeau despre o posibilă retragere, fără a mai aminti că Papa însuși a lăsat să se înțeleagă de cîteva ori că nu se simte prea confortabil în straiele pontificale. Și totuși, cum de s-a ajuns la această manevră stupefiantă, fără precedent în ultimele secole? Unde se află cheia retragerii și ce se va întîmpla cu Biserica catolică?

S-ar putea ca răspunsul să nu stea în ipotezele cel mai vehiculate ieri de presă, anume că Papa a clacat în fața scandalurilor de dată recentă din interiorul bisericii, legate de homosexualitatea unor înalți prelați, pedofilia altora ori de jocuri financiare murdare, care au lezat grav imaginea Vaticanului.
Mult mai probabil, adevărata explicație e cea furnizată de legendarul cardinal Carlo Martini, cel care a ratat la mustață acum opt ani să fie Papă, una dintre cele mai populare și mai respectate figuri ale catolicismului.
Mort anul trecut în toamnă, Martini e cunoscut drept una dintre figurile care au avut curajul să pună degetul pe rana adevărată a Vaticanului: ”Biserica catolică a obosit…a ajuns cu 200 de ani în urma vremurilor”.

Martini avertiza, în ultimele interviuri date înaintea morții, că problemele reale ale bisericii țin de împuținarea dramatică a credincioșilor. ”Bisericile noastre sunt mari și goale, cultura noastră e îmbătrînită, birocrația crește în sînul bisericii, iar veșmintele noastre sunt prea pompoase” spunea Martini.
Tot el atrăgea atenția că biserica trebuie să se repoziționeze rapid în chestiunea divorțului – repudiat de catolicism -, ca și în cea a avortului, folosirii prezervativului. Îndîrjirea bisericii împotriva practicilor sus-pomenite a dus, ca și altele de același calibru, în opinia lui Martini, la pierderea de credincioși, la fel ca și atitudinea pasivă față de conflagrații precum războiul din Irak. Biserica a fost bătută și în meciul cu revoluția tehnologică, în primul rînd cu internetul, în ciuda unor eforturi cam tardive ale lui Ioan Paul al doilea de a asimila și utiliza progresul științific. Nu mai vorbim de chestiunea homosexualității, ori de emanciparea din ultimele decenii a femeilor, discriminate de biserică secole de-a rîndul.

Concluzia necruțătoare a lui Martini a fost că „Biserica trebuie să își asume erorile și să înceapă o schimbare radicală, începînd cu Papa și episcopii săi”
Deocamdată, Benedict pare să fi urmat sfatul cardinalului.

Retragerea sa – deloc motivată de probleme de sănătate, așa cum se speculează, pentru că toți papii, la urma-urmei, sunt oameni bătrîni cu grave probleme, uneori, de sănătate, fără ca asta să-i deturneze din drum -, poate fi pasul așteptat pentru mare reformă a catolicismului.

Cheia retragerii lui Benedict se află, credem noi, în desemnarea urmașului său, luna viitoare. Alegerea unui nou Papă din rîndul conservatorilor va da peste cap teoria sacrificiului pe altarul reformei. Promovarea, dimpotrivă, a unui personaj cu vederi liberale o va confirma.

Să luăm un singur exemplu legat de ce ar putea însemna reformă.

Pe lista scurtă a favoriților la scaunul pontifical se află doi cardinali negri, din Ghana și Nigeria. Nu întîmplător, cele mai religioase două țări ale lumii, conform datelor oficiale.
Ce ar însemna alegerea unui Papă negru?
În primul rînd, ar da un semnal de liberalism, de elasticitate în gîndire. Nu au trecut prea mulți ani de cînd Madonna era excomunicată de Vatican doar pentru că în clipul ”Like a prayer” Isus era prezentat ca fiind negru.
Un Papă negru ar crea o punte mai solidă de legătură între Vatican și popoare non-caucaziene, ca să spunem așa.
Mai mult de atît, catolicii au o problemă majoră în Africa. Odinioară terenul unei dispute aprige între islamism și creștinism, în ultimii ani continentul negru a început să cadă, după cum arăta un șocant sondaj Gallup în 2010, pradă revenirii masive la practicile păgîne. Incapacitatea asumării unui autentic rol social în viața comunităților de către catolici a sfîrșit prin a împinge africanii către vrăjitori, șamani, voodoo șamd, în primul rînd pentru că aceștia oferă pretinse soluții nu doar pentru suflet, ci și pentru nevoi de zi cu zi (vindecări, blesteme, protecția în fața dușmanilor etc). Sondajul evidenția că, pe un continent cu peste un miliard de suflete, s-a ajuns ca 95% din populația unor state să creadă cu tărie în vrăjitorii, inclusiv la nivelul claselor politice din aceste țări, care recurg la șamani pentru a-și înfrînge adversarii în alegeri.

Nici în avansata SUA situația nu e roză: un studiu făcut anul trecut releva că într-una dintre țările cele mai credincioase ale lumii și în care catolicii se află pe primul loc, s-a ajuns ca peste 20% dintre adulți să se declare atei, la fel o treime dintre tinerii sub 30 de ani, iar numărul crește vertiginos. O altă țară cu aplecare solidă spre creștinism, Irlanda, a pierdut 20% dintre credincioși în doar 6 ani, între 2005 și 2011, numărul non-credincioșilor ajungînd acum la 53% din populație.

Alte studii recente avertizează că în state precum Australia, Austria, Irlanda, Canada, Olanda, Noua Zeelandă, Finlanda, Cehia și Elveția religia va ajunge curînd să dispară complet.

E foarte probabil, una peste alta, ca retragerea lui Benedict să reprezinte șansa unui reforme profunde și fără precedent a catolicismului.
Una pe care ortodoxia română a ratat-o cu brio, din păcate, odată cu alegerea actualului Patriarh, un afacerist aproape mut (în sensul absenței cvasi-totale din peisajul public) rătăcit în lumea credinței care pare să-și fi propus ca obiectiv principal transformarea Bisericii în Wall-street autohton, făcîndu-se că plouă, totodată, în fața marilor scandaluri sexuale ori de corupție din sînul instituției. Despre activitate socială, nu are sens să mai vorbim, sumele cheltuite de Biserica Ortodoxă în scopuri caritabile sunt egale cu cele ale Bisericii Catolice, care are la noi doar 4-5% dintre enoriași. Noroc că statistic stăm bine: obișnuiți să mintă fără să clipească în sondaje, românii plasează țara noastră, în cercetările sociologice, pe locul 6 în topul celor mai religioase state ale lumii. Doar 21.000 de atei, după ultimul recensămînt, o glumă bună…(Bogdan Tiberiu Iacob)