Să construim pe marginea afirmației lui Traian Băsescu. Și anume că, în justiție, în sensul larg al cuvântului, adică printre procurori și magistraţi, serviciile secrete au introdus sau au racolat simplii colaboratori sau chiar ofițeri acoperiți. Dincolo de faptul în sine, deosebit de grav, și de încărcătură penală a unor asemenea operații, este necesar să răspundem la întrebarea: de ce ar fi făcut aceste instituții așa ceva?
Toate serviciile secrete au, în principal, sarcina de a obține informațiile necesare menținerii siguranței naționale a statului român. Indiferent cât de larg este spectrul acestei noțiuni. Modul în care funcționează justiția este sau nu o chestiune de siguranță națională? În principiu, răspunsul este afirmativ. Dacă justiția unui stat deraiază, siguranța respectivului stat este pusă sub semnul întrebării, pentru că este zdruncinată de deriva uneia dintre puterile fundamentale ale statului. Numai că, dacă se întâmplă așa ceva, nu ai nevoie de un serviciu secret. O anomalie atât de gravă se vede cu ochiul liber. Și, în principiu, îi poate determina pe decidenții politici, din celelalte două puteri fundamentale ale statului, executivă și legislativă, să ia cuvenitele măsuri.
Înseamnă că racolarea sau introducerea de colaboratori ai serviciilor secrete în interiorul procuraturii și ai puterii judecătorești reprezintă, nu numai o violare gravă a legii și o încălcare a principiilor după care funcționează statul de drept, ci și o tentativă extrem de periculoasă a serviciilor secrete de a încerca să influențeze, astfel, cursul anchetele și deciziile judecătorești.
Ce interes ar avea un serviciu secret să facă acest lucru? Răspunsul nu este complicat. Fie este un interes de tip mafiot, pentru ca, în final, să fie obținute anumite beneficii financiare, prin influențarea anchetelor și deciziilor judecătorești, fie avem de-a face cu un interes politic.
Iată, așadar, noi motive care ar trebui să determine societatea civilă, dar și clasă politică să analizeze, cu multă atenție, dacă, nu cumva, afirmațiile unui om, care până una-alta a condus România timp de zece ani, se confirmă. (Sorin Rosca Stanescu)