Crin Antonescu a făcut azi un anunț aparent neașteptat, potrivit căruia alianța cu PC s-a încheiat, el acuzînd partidul lui Voiculescu de faptul că ar fi devenit slujbașul lui Ponta. Ce s-ar putea ascunde în spatele acestei decizii oarecum aiuritoare, date fiind evenimentele din ultimele zile? Simplu: un calcul politic extrem de abil și pragmatic.

Spunem decizie aiuritoare pentru că nu mai departe de aseară, în cadrul unei emisiuni televizate, Ponta și Antonescu au fluturat, în premieră, posibilitatea unei participări în alianță la alegerile europarlamentare și nu separat, cum se vehicula pînă acum, încă de la nașterea USL.
În aceste condiții, a rupe oficial o componentă a USL doar 24 de ore mai tîrziu pare cel puțin straniu, ca și cum peste noapte s-ar fi petrecut vreun scandal.
În fapt, lucrurile sunt mult mai simple: șansele reale ca USL să participe la europene sunt foarte mari în acest moment, mai ales după ce Traian Băsescu a reușit performanța de a reapropia pozițiile celor patru partide componente exact cînd păreau pe punctul de a claca.
Mai mult, cresc vertiginos și șansele ca USL să rămînă unită pînă la prezidențiale și dincolo de ele, dacă se va găsi o soluție pentru adoptarea noii Constituții în timp util, dar, să zicem că asta e o altă discuție.

În cazul în care USL va merge ca alianță la europene, liberalii au tot interesul să se debaraseze de aliații din ACD. Ei știu că trustul de presă al lui Voiculescu nu va putea întinde prea mult coarda în privința atacurilor la adresa PNL – totuși, ei vor trage în aceeași direcție, cu toții – în schimb rezolvă o problemă importantă: nu vor mai avea obligația de a asigura locuri pe liste conservatorilor, pasînd problema la PSD.

Or, pentru Antonescu e vital să aibă cît mai multe locuri eligibile la europene, pentru că riscă, altfel, să provoace un mare scandal în propriul partid, grație unei anumite conjucturi.
Mai precis, în situația în care, din informațiile care răzbat din PNL, partidul mizează pe maxim 7 locuri eligibile, iar două dintre acestea ar trebui cedate PC (prin recentul anunț că ar viza 9% în alegeri, PC, de fapt, și-a specificat pretențiile, adică în jur de 2-3 locuri), rezultă că PNL rămîne, în cel mai bun caz, cu 5 locuri eligibile.
Or, Antonescu are cel puțin 4 nume care, din punctul său de vedere, sunt bătute în cuie pe liste, respectiv Adina Vălean, Ramona Mănescu, Eduard Hellvig și Ovidiu Silaghi, ceea ce înseamnă că pentru ultimul loc rămas se vor bate cel mai activ europarlamentar liberal, Norica Nicolai, apoi Renate Weber, cea care are puternice conexiuni cu societatea civilă, și toți ceilalți liberali care ar mai fi interesați – și sunt, dacă ne amintim recentul anunț al lui Ioan Ghișe, ori alte nume, la bursa zvonurilor.
Cum primele patru nume sus pomenite sunt apropiați ai liderului PNL, Crin riscă acuzația de transformare a listelor în feudă proprie, deci are nevoie ca de aer de o contragreutate, sub forma a încă 2-3 locuri eligibile pentru restul celor interesați. Adică exact ceea ce se eliberează prin aruncarea PC peste bord. (Bogdan Tiberiu Iacob)