PSD anunță că lansează, începând de astăzi, programul politic ”De la om la om”, menit, oficial, ”să repare cât mai multe din nedreptățile fostei guvernări și să devină un vehicul în realizarea unui nou tip de relaționare între cetățeni și omul politic”. Interesantă manevră, chiar dacă trecutul o recomandă mai degrabă ca pe una moartă în fașă. Asta dacă nu cumva PSD pregătește altceva decît aparenta dinamizare a partidului din perspectiva europarlamentarelor, mai precis ruperea USL, în lunile care urmează.

Într-un comunicat de presă semnat de secretarul executiv Codrin Ștefănescu, PD anunță că vrea să strîngă, în perioada care urmează, contactul cu reprezentanții proprii, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, dar și pe cel cu toate segmentele societăţii civile: organizații non-guvernamentale, societatea civilă, sindicate, patronate, asociații ale investitorilor, asociații ale pensionarilor, asociații profesionale etc.
Ca o primă măsură, vor fi reînfiinţate Cluburile social-democrate, ca interfaţă între PSD, ca partid de guvernare, şi cetăţeni, dar şi ca o reală platformă de comunicare între reprezentanţii partidului din fiecare judeţ, autorităţile locale şi diferitele categorii sociale şi profesionale, se mai anunță în comunicat.

La prima vedere, ai spune că PSD intră în linie dreaptă pentru campania electorală din primăvara viitoare, pentru europene.

Cam greu de crezut totuși: pînă la respectivele alegeri mai e aproape un an, și nici miza lor nu e atît de mare încît să justifice asemenea plan ambițios.
Pentru că ceea ce anunță social-democrații e, într-adevăr, o mișcare de calibru.
Asta, dacă ar fi să o luăm cu adevărat în serios.

Din păcate, cum spuneam, trecutul nu foarte îndepărtat ne împiedică să o facem.
Însăși formularea privind reînființarea cluburilor social-democrate spune ceva, anume că e vorba de niște structuri care au mai fost cîndva lansate, cam de pomană.

Într-adevăr, PSD e bîntuit periodic de spectrul lansării și relansării a tot felul de cluburi de partid, prevăzute și în statut, fie că se adresează tinerilor, femeilor de stînga ori pensionarilor. Pînă și bătrînul Ion Iliescu, atunci cînd simte pericolul excluderii de la discuții importante, precum campania prezidențială, îi trage 2-3 reuniuni ale unui club politic pe care îl păstorește, doar pentru ca liderii PSD să se sperie la gîndul că l-ar putea transforma în partid, vezi situația din primăvara lui 2009. Apoi se așterne iar liniștea. Cluburile amuțesc.

Cînd și cînd, presa informează despre relansarea activității vreunui asemenea club social-democrat de provincie, și întotdeauna se vorbește oficial de necesitatea deschiderii organizațiilor către proprii membri și nu numai. Apoi, nu se mai aude nimic.
Manevra răspunde, în principiu, unei necesități stringente a politicii actuale, tot mai des invocată de politologi: aceea a redeschiderii partidelor către popor, după ce, de ani buni, ele s-au transformat în niște entități închise cu șapte lacăte.
Pînă și la congrese formula de participare se bazează pe delegați/membri de familie ori delegați/angajați la firmele baronilor. Totul în numele controlului absolut.
Baroniada și deschiderea partidului sunt formule total incompatibile, dar majoritatea partidelor actuale au ales, pragmatic, prima variantă.

De aici și imposibilitatea atragerii de membri noi, fie ei de rînd sau nume sonore din afara politicii. Intrările în partid nu prea mai sunt de dorit, iar baronii controlează autoritar porțile, pentru a se asigura că nu intră nimeni care le-ar putea zgudui scaunele. Singurele mișcări sunt cele ce țin de migrația politică de la un partid la altul, care au făcut ca unii observatori să compare formațiunile autohtone cu un sistem de acvarii care comunică între ele prin tuburi, dar nu și cu exteriorul.

Democrația internă de partid e sufocată, iar transparența a devenit o glumă proastă. Controlul intern e total, se utilizează inclusiv cele mai abjecte metode, precum interceptarea telefoanelor, mailurilor etc, pentru că tehnologia actuală permite oricui dotarea cu mijloacele necesare. Despre un cunoscut lider de partid actual circulă de mult zvonul că ar deține, încă de cînd era secretar general, în dulap, dosare ale tuturor liderilor de organizații, prin intermediul cărora aceștia sunt șantajați și ținuți la respect. Probabil că fenomenul e răspîndit la nivelul tuturor partidelor mari.

Nu doar în România s-a produs această mutație la nivelul formațiunilor, ci, din nefericire, cam în tot spațiul post-comunist, după cum se remarca încă de acum doi ani, la Reuniunea OSCE privind rolul partidelor politice în procesele politice, de la Varșovia.

Ideea dinamizării tuturor activiștilor PSD pentru a lua pulsul real al societății, al dificultăților de zi cu zi ale oamenilor, e nobilă, dar în profundă contradicție cu ”regulile” politicii actuale. Cu atît mai mult cu cît PSD stă foarte bine în acest moment și nu ar avea de ce să apeleze la tertipuri populiste de criză.

În consecință, la mijloc nu poate fi vorba decît de o manevră pe termen scurt, cun un obiectiv mult mai mărunt decît cel pompos declarat oficial. Mai mărunt, dar totuși demn de luat în seamă.

Mai probabil, PSD pregătește atent momentul ruperii USL, cînd electoratul propriu va trece prin șocul pierderii aliaților care i-au adus la putere și prin cel al atacării prezidențialelor pe cont propriu. Erorile PNL-ului lui Tăriceanu, care nu a știut să explice suficient de bine electoratului de dreapta motivele ruperii de aliații pedeliști, în 2008, au făcut ca partidul lui Boc să ajungă la putere în următorul mandat, inclusiv în dauna colosului pesedist. O eroare pe care, probabil, liderii social-democrați actuali nu vor să o repete și demarează, iată, o amplă campanie de pregătire, mascată în apropierea de proprii alegători. (Bogdan Tiberiu Iacob)