În crucea nopţii, pe la orele 3 – 4, in the morning, unii românii, mahmuri, care se trezesc să bea apă şi se împiedică de telecomanda televizorului „proptită” pe unul din posturile de mare audienţă, au parte de un show de o scârboşenie rară: reclama la răzătoarea de bătături, dotată cu rezervă pentru pieliţe moarte. Bani din bătătură seacăFilmuleţul, care e reluat de vreo 7 ori, încontinuu până îl înveţi pe de rost, prezintă avantajele utilizării unui instrument, în pas cu noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii mondiale şi pe care savanţii s-au chinuit, probabil, ani în şir să-l pună la punct. Aparatul constă într-o răzătoare metalică rotundă, cât podul palmei, care are şi un capac din plastic. Din imagini se vede clar cum dispozitivul acţionează atât de fin, încât nu poate sparge nici măcar un balon, pentru că stârnge cu „precizie fixă” doar bătăturile şi le depozitează într-o rezervă „pe care o poţi goli când vrei”. Ele, bătăturile, nici măcar în România nu se formează, pe baloane, ci, mai degrabă, pe creiere, după vizionarea talk-show-urilor tâmpite. ”De acum, pot să merg la plajă fără să-mi fie ruşine!” – gângureşte lasciv o tânără, beneficiară de răzătoare. Doamne! Şi odată se umple ecranul de tălpi muncite, obosite, scofâlcite şi spălate în grabă, care se transformă, apoi, ca prin minune, în tălpi normale, fine şi corespunzătoare, graţie “raşchetei cu rezervor de piele moartă”. Din televizor, parcă şi iese un abur acru de labe neglijate, pline de ciuperci şi dermatite cornice. În acel moment, simţi nevoia firească să deschizi geamul, pentru că nu mai e aer în casă. Sau o fi de la diodele stricate? Pe ecran, ţopăie o domnişoară de culoare, veselă nevoie-mare. Se freacă şi ea, de zor, cu răzătoarea pe palme şi tălpi, până ce carnea îi devine roz, ca cea de pe lăbuţele pisicilor portocalii. Doar dacă aparatul va fi comandat atunci, imediat, la preţul de vreo 120 Ron, pe lângă el veţi primi un polizoraş, cu mai multe rotiţe de rezervă, alimentat cu baterii, destinat unghiilor tari, cu personalitate! Unghii, pe care, dacă nu le polizaţi cu polizoraşul, le puteţi folosi cu succes la fabricarea, în casă, a nasturilor sau a pieptenilor naturali, fără adaos de subtanţe chimice. Asemenea “obiecte de artă” ar fi foarte căutate, şi probabil, veţi face o sumă frumuşică din vânzarea lor, la păturică, în târgul cu vechituri. Totuşi, cine dracu` s-ar încumeta, la 3 noaptea, să rezerve o răzătoare de călcâie, fără să intre în vizorul medicilor psihiatri? Unde nu-i răzătoare, vai de picioare!Pe timp de criză, răzătoarea de tălpi trebuie să aibă o mare căutare în rândul multor români, care au descoperit deodorantul înaintea săpunului, dar şi în tabăra celor chinuiţi de viaţă şi birocraţie. Oamenii fac bătături stând la cozi, la Circa Financiară şi Poştă, atunci când se duc pe jos să-şi caute de lucru sau alergând după produse mai ieftine în pădurea de promoţii mincinoase. Foarte mulţi se aleg cu bătături în palme de la lopeţile de deszăpezire, din cauza lipsei de intervenţie a utilajelor pe străzile laterale sau pentru că sunt încă celibatari şi trag…de fiare la sală. Dar ce credeaţi?! Între rude sau între vecinii cumsecade şi discreţi, ea se mai poate şi împrumuta, că aşa-i la necaz, trebuie să fim uniţi. Parcă-l şi aud pe nea Toni de la 5 cum o roagă duios pe tanti Luci de la 6 să-i împrumte “niţel” minunăţia: “Dă, bre şi mie răzătoarea aia, n-auzi? Că mâine mă duc la doctor! Haidi, bre, tanti Luci, că-n 10 minute ţi-o aduc curată! Am nişte călcâie napşa, mă fac dracu’ de rahat, l-am mai zgâriat odată pă om şi mi-e ruşine!” În urmă cu 20 de ani, răzătoarea Worner făcea istorie la Soti-TV. “Domnule, ce minune! Se mirau cetăţenii avizi de nou!” Presa scrisă, isteaţă şi nurlie, se folosea de ea, dând titluri de primă pagină, gen: „I-a ras sexul cu răzătoarea Worner” – semn că nu toţi indivizii ştiau cum se foloseşte ea corect. Apoi a apărut răzătoarea Borner, concurenta lui Worner. Din nu se ştie ce motiv, acestea se comercializau la magazinele care vindeau ştampile şi se dădeau la reducere, câte două: ştampilă + răzătoare. Acum, avem răzătoarea Wonder şi, se pare că lucrurile nu se vor opri aici, pentru că nu s-a inventat încă răzătoarea Hohner, care să şi cânte ca un acordeon. Dar cine ştie? Mai aşteptăm.Răzătoarea, fie ea de morcovi şi ţelină, de cartofi, brânză sau călcâie, e un obiect aparte în gospodărie. Ea dă utilizatorului mica şi intima satisfacţie de a îndepărta ceva nefolositor sau nociv de pe un lucru bun, e un act de dreptate pe care, măcar în microcosmosul nostru îl putem face, până ce la rându-ne vom fi raşi de Răzătoarea Supremă. Aia cu Coasa…aţi ghicit! (Răzvan Mateescu)