În mai 2020, după doi ani de la depunerea plîngerii, CEDO a stabilit că România a încălcat drepturile Laurei Kovesi revocîndu-i mandatul înainte de termen. Cazul privea revocarea reclamantei din funcția de șefă a DNA, ca urmare a criticilor făcute de eacu privire la modificări legislative cu impact în domeniul corupției. Reclamanta s-a plîns, de asemenea, și că nu a putut contesta decizia de mai sus în fața unei instanțe.

”Curtea a constatat că reclamanta nu a avut nicio posibilitate să conteste demiterea ei din funcție, pentru că, în cadrul unei eventuale asemenea contestații, instanțele ar fi avut competența să verifice doar aspecte formale legate de decretul prezidențial de demitere și nu argumentul principal al reclamantei, mai precis, faptul că a fost demisă neregulamentar din funcție pentru criticile aduse modificărilor legislative privind corupția.

Dreptul reclamantei la libertatea de exprimare a fost încălcat deoarece ea a fost revocată din funcție pentru aceste critici care se refereau la probleme de interes public, critici pe care le-a exprimat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu” se arăta în decizia CEDO.

Să ne amintim ce reacție imediată a avut președintele Klaus Iohannis, într-o declarație oficială:

”Astăzi, CEDO a decis că dnei Kövesi i-au fost încălcate drepturi fundamentale în urma deciziei CCR de revocare a sa din funcția de procuror-șef al DNA.

Drepturile fundamentale ale omului depășesc frontiera unui stat. Accesul liber la justiție și libertatea de exprimare sunt valori esențiale pentru o societate democratică. Sfidînd toate argumentele pe care le-am invocat la vremea respectivă, inclusiv pe cele care subliniau încălcarea liberului acces la justiție al doamnei Kövesi, Curtea Constituțională a decis revocarea sa din funcție, la propunerea unui ministru al justiției de foarte tristă amintire.

O asemenea decizie a CEDO, fără precedent întrucît vizează chiar autoritatea care este garantul supremației Constituției, nu poate rămîne fără consecințe. Credibilitatea CCR, afectată oricum de unele decizii controversate luate în ultimii ani, este acum și mai puternic zdruncinată. Curtea Constituțională face parte din ansamblul autorităților statului român și este obligată să respecte la rîndul ei Constituția.

Din această perspectivă, CCR are obligația de a revizui de îndată nu numai decizia referitoare la revocarea doamnei Kövesi, dar și orice alte decizii luate în considerarea unor simple declarații, fie ele și politice. Reamintesc faptul că la referendumul din 2019 românii au decis că atribuțiile Curții Constituționale trebuie modificate.

Hotărîrea CEDO de astăzi ne arată, dacă mai era nevoie, cît de necesară este o reformă la nivel constituțional a acestei instituții. Însă este evident că Parlamentul actual, în această configurație politică, dominată chiar de partidul care a patronat revocarea din funcție a doamnei Kövesi, a dovedit că nu este capabil să ia decizii pentru protejarea cetățenilor.

Nu mă aștept ca astăzi, cînd CEDO a hotărît că doamnei Kövesi i s-au încălcat drepturi fundamentale, PSD să se grăbească să înființeze o comisie parlamentară prin care să ancheteze de ce a fost posibil acest lucru. Însă nu mă îndoiesc că românii vor sancționa PSD, prin vot, evident, pentru toate aceste acțiuni extrem de grave”.

Patru ani mai tîrziu, CCR a eliminat-o din cursa prezidențială pe Diana Șoșoacă pe baza unor simple declarații și poziționări politice.
Mai apoi, a eliminat din cursă doi candidați calificați în finala prezidențială, Călin Georgescu și Elena Lasconi. Și a anulat concomitent eforturile electorale ale tuturor candidaților.

La fel ca în cazul Kovesi, niciunul nu a avut posibilitatea de a se apăra în fața judecătorilor constituționali. Și ei ar fi putut invoca, precum Laura Kovesi, dreptul la libera exprimare.

Dovada că România refuză intenționat și permanent să-și însușească și să respecte normele democrației europene.

Cît despre Klaus Iohannis, nu l-a mai auzit nimeni indignat acum, după deciziile CCR. Poate pentru că nu o fi dorit să-și pericliteze prelungirea de mandat. Interesul personal îl bate mereu pe cel statal, nu-i așa? (Bogdan Tiberiu Iacob)