Serviciul de urgenţă 112 în varianta Traian Băsescu: “Bună ziua, aţi sunat la Salvarea privată. Pentru limba română apăsaţi 1. Pentru engleză, apăsaţi 2. Pentru verificarea contului dumneavoastră de contribuţii la sistemul de sănătate, apasaţi 3. Pentru informaţii despre ofertele speciale ale Salvării în perioada de Crăciun, Revelion şi Paşte, apăsaţi 4. Pentru informaţii în legătură cu starea dumneavoastră de sănătate, apăsaţi cu un deget pe încheietura mâinii şi număraţi până la 60. Acela e pulsul. Dacă îl mai aveţi, apăsaţi 5. Un operator va prelua apelul. Pentru îmbunătăţirea serviciului, vă informăm că această convorbire poate fi înregistrată şi folosită într-o emisiune de tip talk show. Vă mulţumim!”

Nu trebuie să te pricepi la medicina de urgenţă, ci doar să fi fost martorul transformării ei într-o unitate de elită şi ai toate motivele să-l consideri pe doctorul Raed Arafat un profesionist şi un om de calitate. Dacă ai fost atent la viaţa politică recunoşti fără ezitare un nemernic. Raed Arafat şi Traian Băsescu reprezintă două tipologii perfect opozabile. Primul, constructorul dedicat şi plin de bun simţ; al doilea, licheaua cu vocaţie de demolator. De aici şi tensiunea imensă dintre cei doi care, difuzând în societate, a resuscitat indignarea, revolta şi sentimentul de solidaritate. Atitudinea obişnuit bădărănească a lui Traian Băsescu aplicată lui Raed Arafat şi obsesia de a face din orice o afacere pentru camarila sa au vărsat paharul nemulţumirilor românilor, înghiţite în sec în ultimii ani.

Obsesia pentru privatizarea serviciului medical de urgenţă continuă programul de distrugere a serviciilor publice, a acelor activităţi pe care statul le garantează cetăţeanului: educaţie, sănătate, mass-media publică. Rând pe rând Traian Băsescu s-a „ocupat” de ele şi sub sloganul reformării/modernizării statului le-a dinamitat structurile de rezistenţă, aducându-le în ruină. Din textul Constituţiei a făcut o vorbă goală. Multă încrâncenare împotriva a tot ceea ce înseamnă misiune publică, acţiune pusă în slujba comunităţii. Iar ceea ce nu a distrus a pervertit, justiţia şi serviciile secrete, ajungând arme personale. Declamând binele, a lucrat în numele răului; urându-i poporului să trăiască bine, l-a împins spre pribegie. Acte criminale cu premeditare sau doar iresponsabile? Consecinţele pentru români sunt aceleaşi: dezbinare şi sărăcie. Energia distructivă degajată denotă o imensă ură şi-l face suspect mai degrabă de o cauză patologică, delir demolator.

Nimic nu pare să duşmănească mai mult decât ideea de cetăţean. A promovat cu tărie individualismul, concurenţa absurdă, indiferentismul, autismul politic, idotizarea şi trăirea vieţii de pe azi pe mâine. Dacă cetăţeanul mai mişcă încă, va avea grijă Traian Băsescu să-l omoare cu zile. Neputând fi el însuşi mai bun, a încercat cu disperare să-şi mutileze poporul într-unul mai rău după chipul lui. Ca şi cum visul său ar fost să ajungă preşedintele familiei Bundy.

Traian Băsescu nu-l poate suferi pe Raed Arafat pentru că acesta reprezintă ideea de medic-cetăţean, omul care îşi trăieşte profesiunea ca pe o chemare în slujba celorlalţi. Tot aşa urăşte artistul-cetăţean şi orice alt profesionist care îşi asumă chemarea de a se dărui semenilor săi. Subordonaţii îl alintă cu apelativul „Stăpânul”, pentru că asta se şi crede, astfel se şi comportă, ca un vătaf atotputernic pus de Securitatea redivivus. Omul care se substituie totului nu poate fi decât un nebun. Sau, dacă se acceptă ideea de malefic, tartorul legiunilor necurate.

Prin politicieni-negustori ca Traian Băsescu, România nu şi-a pierdut libertatea ci şi-a vândut-o. Anii guvernării sale au scos şi mai tare ţara din ţâţâni, au deturnat sensul unor profesii promovând şantajabilul şi agentul sub acoperire: ofiţeri de securitate – telefoniste şi dealeri de dosare pentru şantaj; consuli ai României – colectori de CNP-uri pentru alegerile viitoare; feţe bisericeşti – agenţi electorali cheamând la mântuire în actual mandatul pe măsura fondurilor obţinute pentru catedralele unui neam făcut cioburi; intelectuali – slugi gata să-l declare ca genial pe trivial.

Traian Băsescu rămâne cazul de cea mai mare urgenţă pentru România. (Valentin Nicolau)