CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Cind vuvuzelele PDL bat recordul de abjectie: azi, Traian Ungureanu

0 comentarii / 2830 vizualizări / 15 iulie 2010

”Am fost plătit, ca jurnalist, din bani furați de moguli de la popor și mi-a plăcut teribil. Păcat că s-a terminat, mi-ar fi plăcut să mai dureze”. Fostul jurnalist Traian Ungureanu nu folosește exact aceste cuvinte, în ultimul material postat pe blogul său, dar, în esență, spune cam același lucru. Plus afirmația apocaliptică ”Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România”. Una pe care nu ar fi îndrăznit, probabil, să o formuleze nici Ceaușescu, dacă ar fi supraviețuit tranziției la capitalism.

Europarlamentarul PDL Traian Răzvan Ungureanu declanșează unul dintre cele mai devastatoare atacuri la adresa presei românești actuale, mergînd pînă la a-și tăvăli în noroi colega de parlament european, Renate Weber, doar pentru vina de a fi adresat o interpelare Comisiei Europene pe tema includerii presei în strategia de apărare a României, ca pericol major. În replică, TRU susține că presa românească funcționează ”ca un partid mediatic”, iar motorul ei principal îl reprezintă campaniile la comandă. El spune că europarlamentarii care au sesizat situația presei din România ar fi trebuit, în realitate, să prezinte ”resorturile principale” ale acesteia, cum ar fi faptul că ”structura de proprietate a trusturilor media e totuna cu achiziţiile dlor. Vîntu, Voiculescu, Patriciu. Ideea după care trusturi media şi ziarişti plătiţi de proprietari privaţi reprezintă în mod necesar interesele sectorului privat şi ale societăţii e, în România, ridicolă. Marii proprietari de trusturi nu sînt oameni de afaceri privaţi, ci o elită parazitară care depinde de contracte sau scutiri acordate de stat şi are, prin urmare. o nevoie vitală de decizii politice favorabile. Aşadar, pentru mai multă precizie, prima ocupaţie a trusturilor de presă e promovarea intereselor anti-comunitare şi, adesea, anti-naţionale ale unui număr restrîns de domni, pe care Renate Weber i-ar putea recomanda căduros şi pe nume Comisiei. Iar prima ocupaţie a jurnalişilor amenuinţaţi de spectrul dictaturii e prostituţia coafată retoric de ONG-uri şi liberali la dispoziţia cariatidelor capitaliste Vîntu, Patriciu, Voiculescu”.

TRU face și presupuse dezvăluiri despre fapte reprobabile la care a asistat personal, fără a explica, desigur, de ce nu le-a denunțat public încă de la momentul producerii: ”Am avut oroarea să asist la scene de gangsterism absolut, cu telefoane care ordonau unor mari staruri independente de presă să susţină sau să înjure, după nevoi. Cunosc structura de salarii a trusturilor şi Renate Weber ar face un serviciu democraţiei mediatice pentru care se bate, dezvăluind cifrele. De altfel, cred că ziariştii ar trebui obligaţi prin lege să îşi declare veniturile. Argumentul după care ziariştii din trusturile „private” nu pot fi obligaţi la aşa ceva, pentru că nu sînt plătiţi din bani publici e abject. Mai întîi, pentru că ziariştii „privaţi” se ocupă de chestiuni publice, educă opinia publică şi au autoritate morală publică. Apoi, pentru că banii care îngraşă salarii de la 10.000 de euro în sus, sînt bani furaţi de patronii privaţi din fonduri sau alte surse de venit publice”.

Europarlamentarul merge și mai departe cu acuzațiile, susținînd, prin generalizare cvasi-absolută, că ”în România, ziariştii se bucură de imunitate şi folosesc acest drept nedeclarat pentru a practica şantajul şi extorcarea de bani. Comisia Europeană ar aprecia în mod deosebit detaliile submafiote referitoare la acţiunile dnilor Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac, participanţi activi şi atestaţi la şantaj de grup şi premiaţi de propria „breaslă” cu un val de simpatie, plus air-time la discreţie”.

Ungureanu afirmă că nu mai există decît un număr foarte limitat de gazetari corecți, și aceia pe cale de dispariție: ”Un grupuscul anonim sau ignorat de ziarişti continuă să lucreze onest şi tot mai izolat în România. Aşa ceva e posibil, însă, numai în condiţii de mare presiune şi sub ameninţarea sărăciei. Marile trusturi care se tem de persecuţia dictatorială a statului nu admit asemenea ziarişti şi au făcut tot ce trebuia pentru a elimina supravieţuitorii. Cei ce au în continuare ambiţia şi probitatea cerute de profesia de jurnalist sînt anonimizaţi sistematic. Munca lor se desfăşoară „sub capac”, în organe media sărace sau ecranate de marele spectacol al trusturilor. Cei mai mulţi strigă în van, au un public de nişă, se zbat în cotloane de internet sau se irosesc în presa de provincie”.

Concluzia vine de la sine, în viziunea lui TRU: ”Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România şi, într-adevăr, Renate Weber ar trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene situaţia presei din România. Presa românească nu e ameninţată de statul condus de Preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un Guvern şi de un Preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e ameninţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru. Pînă la desfigurare”.

Acesta este, probabil, cel mai furibund atac la presă, în ansamblu, din toată istoria post-decembristă, și surclasează, de la mare distanță, înjurăturile lui Vadim Tudor. Nu vom comenta în niciun fel afirmațiile europarlamentarului PDL, ci ne vom mulțumi să facem cîteva precizări seci:

1)Traian Ungureanu a lucrat ani de zile în slujba mogulului Sorin Ovidiu Vîntu, primind lunar pînă la 5.000 de euro, o sumă exorbitantă pentru doar cîteva comentarii lunare scrise.(Probabil de aceea a stabilit ca plafon al abjecției salariale suma de minim 10.000 de euro, pentru a fi clar că el se plasa în afara acelui statut)

2)În paralel cu activitatea de ziarist la ”Cotidianul”, Ungureanu a fost plătit direct de către PDL, al cărui consilier de campanie ”acoperit” a fost, atitudine contrară tuturor principiilor deontologice ale presei. El a apărut inclusiv în pliantele electorale ale PDL și a realizat interviuri electorale.

3)Pentru glorificarea deșănțată a PDL și a președintelui Traian Băsescu (scris cu P mare) în articolele sale plătite de mogulul SOV, Ungureanu a fost răsplătit cu nominalizarea pentru postul de ambasador la Londra. După eșecul propunerii, el a fost compensat cu un loc fruntaș pe listele de europarlamentari. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S.: Poate într-o bună zi se va lămuri și misterul concedierii lui TRU de la BBC, în 2003. Versiunea oficială a fost incompetența, versiunea neoficială, susținută de apropiații lui TRU, a fost intervenția lui Adrian Năstase, nemulțumit de pozițiile jurnalistului. Există, însă, și o a treia versiune, care pare mult mai apropiată de adevăr, mai ales prin prisma celor enumerate mai sus. Mai mult nu spunem…

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998