Dintr-o anumită perspectivă, Uniunea Europeană este în pericol. Pentru că la baza construcţiei europene – cel puţin aşa s-a spus – stă principiul solidarităţii. Solidaritate în jurul a ce? În primul şi în primul rând, ea trebuie legată de securitatea statelor membre. UE plus NATO le garantează suveranitatea şi integritatea teritorială. Dar iată că, cel mai puternic stat al Uniunii Europene vine ,astăzi, şi spune că Rusia nu trebuie întărâtată. Şi ca atare, statele tampon, statele santinelă ale NATO şi UE nu ar trebui să primească întăriri şi garanţii militare. Mai este aceasta solidaritate?
Culmea este că retorica de până acum a doamnei Merkel a utilizat şi ea, din plin, conceptul de solidaritate. Referindu-se mai întâi la solidaritatea fiscală, în sensul că statele membre ar trebui să-şi controleze, la sânge, deficitul şi, apoi, odată cu declanşarea nenorocirilor din Siria şi Irak, solidaritatea a fost utilizată pentru a impune statelor din est cote de refugiaţi. În ciuda oricărei logici. Şi în ciuda Constituţiilor acestor state, prin care este interzisă colonizarea. Astăzi, doamna Merkel nu mai scoate o vorbă despre solidaritate, atunci când este pusă sub semnul întrebării însăşi suveranitatea statelor din Europa de Est. Adică, valoarea supremă care ar putea da sens solidarităţii.
Se reaşează în mod straniu şi, după opinia mea, scandalos şi extrem de periculos, planetele. La scară globală. Germania dă semne că se îndepărtează, în mod ostentativ, de Statele Unite. Şi încearcă să târe după ea, în această aventură, întreaga Europa. Germania, care are extrem de multe interese economice comune cu cele ale Rusiei, devine, pe zi ce trece, tot mai insensibilă. La încălcarea flagrantă de către Putin a normelor internaţionale. Şi dă semnale că ar schimba bucuroasă tabăra. Asta se întâmplă după ce, ruinată fiind de războiul pe care ea însăşi l-a iniţiat, Germania a fost iertată de datorii şi, mai mult decât atât, nu şi-a plătit nici datoriile de care nu putea fi iertată. Cum ar fi cele circa 18 miliarde de euro cuvenite României. Iar culmea este că Statele Unite, în beneficiul Germaniei, în primul rând, au iniţiat planul Marshall. Un program puternic finanţat, care a asigurat repornirea economiei Germaniei.
Iar astăzi, doamna Angela Merkel îi întoarce fundul Americii. Şi sare sprintenă în braţele lui Vladimir Putin. Nu cred că este întâmplător uriaşul scandal Volkswagen. Care va costa Germania în jur de 30 de miliarde de euro. Revelaţiile privind practicile ilegale ale reprezentanţilor Volkswagen, care au condus la înşelarea a zeci de milioane de oameni, au fost făcute în Statele Unite. Cred, prin urmare, că America îşi plăteşte şi ea cum poate poliţa.
Dar dincolo de scandalul Volkswagen, dincolo de politica perfidă a doamnei Angela Merkel, care probabil va însemna şi sfârşitul carierei ei politice, un fapt rămâne cert. Şi este de natură să ne îngrijoreze în cea mai mare măsură. Dacă Germania se opune solicitării statelor din Europa de Est de a beneficia de mai multă protecţie militară, atunci este clar că Germania se pregăteşte să ne vândă. Şi că a aruncat la coşul de gunoi toate angajamentele legate de solidaritate. (Sorin Roșca Stănescu)