Premierul Dacian Cioloș și-a lansat platforma. A intitulat-o astfel, și nu program politic, întrucât ține morțiș să rămână tehnocrat. Deși merge la frizerul pentru politicieni. Se va declara ca atare abia la capătul liniei. Când nu se va mai putea altfel. În realitate, mai avem un program politic. Al treilea. După cel al PSD și al PNL. Firește, urmează și alte programe. Nici celelalte formațiuni nu stau degeaba. Ce amprentă are oferta lui Cioloș?
Am citit și am răscitit acest text. Nu conține absolut nicio idee atacabilă. Programul său, deghizat în platformă, este de neatacat. Tocmai asta mă îngrijorează. Ce program politic este acela care nu conține nici măcar o idee provocatoare, nimic care să stârnească dispute sau polemici? Singurul răspuns pertinent la această întrebare este acela că Cioloș ne-a oferit un program perfect lustruit. Ca o bilă de rulment. Se învârte cu o viteză constantă și se îndreaptă în funcție de direcția bobârnacului.
Platforma 100 este un document numai bun pentru a reduce presiunea neobișnuită pusă pe capaul acestui birocrat, care aparține mai degrabă Bruxelles-ului decât Bucureștiului. El este un biet executant pe care o conjunctură politică îl forțează să iasă din formație, să devină solist și să creeze un spectacol. Cum, necum, Klaus Iohannis a ajuns la concluzia că are nevoie de Cioloș. Ceea ce înseamnă că, de fapt, nu are încredere în PNL. Și în capacitatea acestui partid de a oferi și de a susține un premier. Și iată-l pe Cioloș instalat pe post de locomotivă, motorul politic, deghizat într-o simplă planșă a unui proiect ingineresc, fiind tocmai această Platformă 100.
Mă număr probabil printre puținii analiști care chiar a studiat programele celor mai importante formațiuni politice. Programul PNL nu a fost încă oficial lansat în integralitatea lui. Dar, în acest moment, este suficient de bine creionat pentru a mă convinge că avem de-a face cu un program politic de dreapta bine structurat și care, dacă ar fi aplicat, fie și numai parțial, ar asigura cu adevărat reclădirea României. Este un program destinat investițiilor masive în infrastructură, generării de valoare adăugată, de locuri de muncă, de energii. Acest program, dacă ar încăpea pe mâna unui guvern destoinic și animat de o reală voință politică, ar asigura creșterea accelerată a calității vieții pentru toate categoriile de români. La capătul a numai câțiva ani, am avea o clasă de mijloc puternică și un capital românesc refăcut.
Am studiat, de asemenea, programul PSD. Este un program de stânga. Acesta proiectează o construcție și o filosofie guvernamentală care, la rândul lor, pot declanșă schimbările atât de dorite de români. Și, la fel ca și programul PNL, această viziune a socialiștilor este de natură să ne redea demnitatea națională.
Cele două programe au și deficiențe. În principiu, tot două. Prima o identific în planul comunicării publice. Astfel cum sunt formulate programele, manieră în care a fost prezentat programul PSD și se întrevede că va fi prezentat programul PNL ne demonstrează că cele două mari partide nu au înțeles cât de important este ca propriii suporteri mai întâi și, apoi, cetățenii României să le poată lectură, asimila și înțelege. Pentru ca, apoi, unul dintre cele două programe să poată fi susținut activ. Această participare psihologică este vitală atunci când vrei să schimbi o țară. Iar participarea psihologică este indisolubil legat de raportul de încredere. Un program politic, oricât de bun ar fi, dacă nu generează încredere, nu valorează nici cât o ceapă degerată.
În comparație cu cele două programe, platforma lui Cioloș nu depășește stadiul unei compuneri stângace, făcută de un școlar, contrapusă operelor unor clasici. Și, deși reprezintă doar o schiță de program, deși este extrem de succintă și, prin urmare, mai ușor de citit, platforma lui Cioloș nu a reușit să curenteze opinia publică. Și nici să stârnească un interes cât de cât comparabil cu interesul programelor politice ale PSD și PNL.
Eu cred că, pentru Klaus Iohannis și pentru Alina Gorghiu, în măsură în care chiar intenționează să readucă, într-o zi, dreapta la Palatul Victoria, este mai înțelept să aștepte. Să privească răbdător la cel pe care, din motive greu de înțeles, l-au ales pentru a fi premier în viitorii patru ani și să aștepte, înainte de a se lega definitiv de gât cu el, să vadă în ce măsură, după un an de guvernare, când se va trage linia, la începutul lunii decembrie, vom avea sau nu rezultate. Rezultate de natură să convingă populația că Dacian Cioloș este cu adevărat o soluție pentru România.
Eu nu cred că o țară trebuie sacrificată pe altarul unei schițe de guvernare școlărești, neprofesionist făcută, așa cum arată, în acest moment, Platforma 100. Și, mai departe, nu pot să cred că încă un ciclu de patru ani din viață unei națiuni ar trebui pus între paranteze pentru că unii au ambiția politică de a-i încăleca pe alții. Și martor mi-e Dumnezeu că sunt un om de dreapta. Și, până în vârful unghiilor, liberal. (Sorin Roșca Stănescu)