Gluma se îngroașă: de la amenințări voalate, președintele României a ajuns la promisiunea fermă, publică, privind deconspirarea unui politician candidat prezidențial care ar fi fost ofițer acoperit al serviciilor secrete. De aici încolo nu prea mai e cale de întoarcere: ceva trebuie să se întîmple. Să vedem, în cele ce urmează, cam ce variante am avea, pentru că lucrurile sunt mai complicate, în realitate, decît lasă să se întrevadă lejeritatea în exprimare a lui Băsescu.

Mai întîi datele concrete:
”Încă mai cred că au timp candidaţii, înainte de a-şi depune candidaturile, să spună public, îşi competeze CV-ul, dacă au fost cumva sau nu ofiţeri acoperiţi”, a spus Traian Băsescu aseară, într-o emisiune a postului B1 TV.

Întrebat frontal dacă o va face el, în caz contrar, Băsescu a confirmat fără ezitare:
”Da, pentru că am obligaţia să o spun, am obligaţia să o fac. Există lege care interzice serviciilor să îşi facă cunoscute reţelele, ofiţerii acoperiţi, ofiţerii descoperi, etc., dar când discutăm despre funcţia de preşedinte al României, nu poţi să nu informezi”.

Și acum, interpretările.

Anunțul lui Băsescu pare serios, de astă dată, în ciuda unor scăpări majore, care ar întări, în mod normal, ideea că președintele e mai presus de lege.

Asta pentru că, într-adevăr, legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea naţională a României, prevede limpede că ”Nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind securitatea naţională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestora şi de libertatea de exprimare a opiniilor.
Divulgarea, prin orice mijloace, de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor securităţii naţionale, indiferent de modul în care au fost obţinute, este interzisă şi atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovaţi”.

Același lucru figurează și pe siteul oficial al SIE: ”Pentru cei care îşi desfăşoară activitatea acoperit (domeniul operativ) identitatea şi calitatea de ofiţeri ai SIE sunt clasificate secret de stat, acest fapt reprezentând o condiţie imperios necesară pentru desfăşurarea muncii. De aceea situaţiile în care identitatea unui ofiţer de informaţii externe (operativ) devine cunoscută/publică reprezintă deconspirări, iar consecinţele unor astfel de cazuri sunt fie trecerea persoanei în zona neoperativă (dacă deconspirarea s-a produs în împrejurări ce exclud culpa acesteia) fie aplicarea sancţiunilor corespunzătoare încălcării normelor legale”.

Altfel spus, dacă Băsescu deconspiră un ofițer acoperit, înfundă pușcăria, mai ales că i se termină curînd mandatul.
În ce situație ar putea fi, totuși, deconspirat un ofițer acoperit?

Răspunsul e: doar în cazul în care acesta nu mai e de ceva vreme activ, iar dosarul său de acoperit este declasificat printr-o decizie a Tribunalului Militar, luată în ședință secretă, după cum dezvăluia acum cîțiva ani, directorul de atunci al SIE, într-un interviu.

Grație acestor proceduri a fost posibilă, în mod cert, deconspirarea de către CNSAS, acum cîțiva ani, ca foști ofițeri acoperiți ai Securității, a lui Șerban Mihăilescu și Mircea Coșea. Este mai mult decît probabil, în opinia noastră, că deconspirarea lui Băsescu ar viza mai degrabă un ofițer acoperit făcut pe vremea fostei Securități decît pe unul post-decembrist. În primul caz ar exista o scuză, ”a fost de-a regimului odios”, în cel de al doilea s-ar risca un scandal de maximă anvergură, pentru că, odată cu dezvăluirea președintelui, întreaga rețea actuală de acoperiți ai serviciilor s-ar simți trădată și vulnerabilizată. Lucru deloc în măsură să le stimuleze activitatea, dimpotrivă.

Care ar fi, însă, potențialele ținte ale lui Băsescu?
Elena Udrea, exclus.
Rămîn în studiu Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei, Klaus Iohannis, pentru că e neplauzibil ca președintele să fi făcut asemenea tapaj pentru Dan Diaconescu ori Ioan Ghișe (oricum declarat fost turnător).

Paradoxal, deși pare principalul vizat, Victor Ponta are cele mai mici șanse reale, dintre cei sus pomeniți, să fie omul.
Despre premier se vorbește nu de ieri de azi, aproape în gura mare, că ar fi agent acoperit al SIE. Plauzibil.
Numai că e foarte greu de înțeles de ce un serviciu puternic și serios ca SIE face din Ponta un ofițer acoperit după revoluție (înainte nu avea vîrsta necesară), îl infiltrează în magistratură și politică, îl sprijină să urce vertiginos treptele afirmării, apoi îl bagă în rezervă, îl face inactiv adică, taman cînd agentul ajunge în culmea potenței și, în fine, îi declasifică dosarul prin decizie a Tribunalului Militar, ca să îl lase și expus.

De unde știm că nu mai e activ?

Simplu: de la Traian Băsescu.

În februarie 2013, președintele declară textual, într-un interviu la B1TV:
”Ce vă pot garanta este că înainte de validarea parlamentarilor, înainte de prezentarea Guvernului, imediat ce am aflat lista Guvernului, au fost chemaţi şefii ambelor servicii care ţin direct de CSAT, SIE şi SRI, şi întrebaţi şi puşi să verifice imediat dacă există vreo incompatibilitate, asta însemnând ofiţer acoperit printre miniştri sau parlamentari. Iar răspunsul ambelor servicii a fost „Nu”. Deci nu există incompatibilităţi, aşa că pot să-şi spună ei ce şi-or spune. Eu am făcut această verificare pentru că aş fi avertizat şi Camera şi Senatul şi Guvernul, pe premier, dacă ar fi existat astfel de incompatibilităţi”.

Ca Traian Băsescu să-l indice acum pe Ponta drept ofițer acoperit ar însemna să se contrazică vehement singur.

În plus, absența unei legi a ofițerilor de informații, aflată, de ani de zile, în stadiu de proiect, face să nu existe interdicții privind infltrarea de acoperiți în presă, politică sau justiție. A stîrnit scandal, prin onestitate, o declarație a lui George Maior, directorul SRI, în februarie 2013: “Nu exista nicio incompatibilitate legata de activitatea serviciilor in raport cu membri ai parlamentului sau cu puterea judecatoreasca. Este o declaratie ferma”.
În urma acestei declarații, Asociația Națională a Magistraților a tras, bunăoară, concluzia fermă că SRI recunoaște existența unor agenți infiltrați în justiție.

Revenind, putem spune că rămîn ”în cursă” Macovei, Tăriceanu și Iohannis.
Cu toții au și vîrsta potrivită pentru a fi fost ofițeri ai fostei Securități, și ”cadrul” necesar.
Tăriceanu era ginerele unui important diplomat român, care i-ar fi putut deschide drumul către serviciile comuniste; Macovei era procuror și fiică a unui colonel, Vasile Gherghescu, instructor la Secția Militară și Probleme de Justiție – Sector MAI – a CC al PCR; în fine, Klaus Iohannis era membru marcant al unei comunități, cea săsească, aflată profund în vizorul Securității, grație legendarului comerț cu sași pus pe picioare de Ceaușescu. „Petrolul, evreii şi germanii trebuie să devină mărfuri prioritare la export pe valută forte!” se spune că era una dintre vorbele preferate ale dictatorului.

Era crucial pentru Securitate să știe tot ce mișcă și să aibă influență în sînul unei comunități atît de valoroase, mai ales la propriu (400 de milioane de dolari pe an în conturile Securității, potrivit lui Pacepa).

După revoluție, e plauzibil ca Iohannis să fi fost trecut în rezervă pentru ca noile servicii ”democratice” să nu riște vreun scandal de imagine în raport cu puternicul stat german. (Interesant de observat refuzul lui Iohannis de a-și urma familia în Germania, imediat după revoluție, într-un moment în care extrem de mulți români ar fi făcut orice pentru o viză).

Trăgînd linie, dacă pentru Macovei și Tăriceanu se aplică același raționament din cazul lui Ponta – de ce să treci în rezervă prezumtivi agenți acoperiți care au penetrat politica la vîrf, inclusiv la nivel european? – singurul care nu pare să mai fi constituit o miză majoră pentru servicii, după revoluție, ar fi Klaus Iohannis.

Un pion mai lesne de sacrificat pe altarul unor interese politice majore, în acest moment.

Dacă e sau nu așa vom vedea în următoarea săptămînă, la capătul căreia expiră perioada de înscriere a candidaturilor prezidențiale, în condițiile în care Băsescu a promis dezvăluiri înaintea acelui moment.
Marea întrebare e: vom asista la o retragere spectaculoasă din cursă a vreunui candidat, sub un pretext oarecare, sau vom nota, în premieră absolută, mărturisirea directă a vreunui politician că a fost ”acoperit” al serviciilor?
Oricum ar fi, se anunță zile cu scîntei. (Bogdan Tiberiu Iacob)