USL, dupa atat de multe divergente, si-a consumat treptat combustibilul electoral. In acest moment, sustinatorii principalelor partide, cea mai mare parte a acestora, s-au delimitat unii pe stanga, ceilalti pe dreapta. In plus, dupa ce USL si-a indeplinit unele angajamente prin intermediul Guvernului, Parlamentului si administratiei publice locale, cealalta parte a obligatiilor a inghetat. Cum ar fi de exemplu proiectul constitutional. Ori proiectul regionalizarii. Sau ceea ce a fost denumit generic „dreptate pana la capat”, insemnand independenta reala a justitiei si sanctionarea derapajelor prezidentiale. Ca sa nu mai vorbim de desemnarea viitorului candidat pentru Cotroceni. Numaratoarea inversa pentru USL a inceput.

Zilele USL sunt asadar numarate. Proiectul politic ar fi putut sa se incheie pe 30 decembrie prin neadoptarea bugetului daca Victor Ponta nu ar fi ajuns la un compromis cu presedintele Traian Basescu care a promulgat importantul act normativ. Despartirea se amana pentru inceputul anului viitor. Toata lumea se intreaba cine si in ce conditii va desparti apele, cine si in ce conditii va anunta ruperea USL.

Chiar daca nu mai exista o zestre electorala propriu-zisa a USL si, prin urmare, nu vor exista prea multi cetateni dezamagiti in urma desfiintarii Aliantei, totusi motivul pentru care se va da startul operatiunii de dezintegrare a USL nu este lipsit de importanta. Dimpotriva, USL nu poate fi rupt, pur si simplu, ca o pedeapsa aplicata de liberali pentru un pact de coabitare semnat de mult si de mult devenit caduc. Nici macar pentru nefericitele interventii ale Curtii Constitutionale care au amanat pentru calendele grecesti doua proiecte majore: revizuirea Constitutiei si regionalizarea. Nu poate fi rupt USL nici macar sub pretextul intentiei, de acum extrem de transparente, a PSD de a nu-si mai tine partea sa de angajament legata de sustinerea lui Crin Antonescu in calitate de candidat prezidential. Este evident ca motivul trebuie sa fie si va fi altul. Dar care anume?

Se prefigureaza un casus belli pe o tema de interes fundamnental. Si national in acelasi timp. Este vorba de ceea ce numim chintesenta democratiei. De rolul pe care Parlamentul ar putea sa-l joace, in viitor, in raport cu celelalte puteri ale statului. Este chiar propunerea prezentata, in mod repetat si din ce in ce mai insistent, de catre domnul Crin Antonescu. Aceea ca Parlamentul sa schimbe in mod radical modul de lucru. In sensul de a rezerva un spatiu lunar dedicat dialogului direct dintre parlamentari si prim-ministru. Practic a unor interpelari in direct dupa modelul altor Parlamente ale statelor cu traditie democratica. In acelasi timp, Crin Antonescu, sustinut fiind de toti liberalii, doreste ca in Parlament sa fie dezbatute sistematic si temeinic teme de maxim interes pentru intreaga natiune. Cum ar fi justitia. Cum ar fi politicile privind resursele energetice. Cum ar fi alte obiective vizand modernizarea si eficientizarea statului si a societatii. Ori asta presupune practic o reforma la nivel parlamentar.

Exista, de asemenea, o tema de disputa cu potential exploziv legata de raportul dintre Executiv si Parlament. In calitatea sa de presedinte al Camerei superioarea a Parlamentului, Crin Antonescu se face port drapelul unor opinii cvasiunanime atat ale deputatilor, cat si ale senatorilor. In sensul ca ordonantele de urgenta trebuie sa devina exceptia in actul de provare legislativ-guvernamental, ordonantele care modifica legi organice trebuie interzise cu desavarsire conform Constitutiei si doctrinei, dezbaterile in Comisii ale actelor normative trebuie facute temeinic si cat mai transparent si sa fie intotdeauna urmate si de dezbateri in Parlament, extrem de aprofundate atunci cand este vorba de legi importante. Iar proiectele legislative importante trebuie supuse, in prealabil, unei reale dezbateri publice.

Intr-un fel sau altul, asemenea solicitari, formulate de Crin Antonescu, dar si de alti parlamentari liberali, au fost prevazute ca norme si in proiectul Constitutiei revizuite.

Din varii motive, asupra carora nu putem insista aici, PSD isi manifesta reticenta rezervat sau chiar opozitia in raport cu asemenea schimbari care, de fapt, inseamna o reforma politica. Probabil ca, in esenta, PSD, avand un premier, este mai degraba interesat sa-i usureze acestuia sarcina si nu sa i-o faca mai dificila printr-un control parlamentar real, perseverent si, in esenta, incomod pentru Executiv.

Cred ca in jurul acestei teme, care tine de esenta democratiei, de normalizarea raporturilor dintre principalele puteri ale statului, se va da batalia majora din interiorul USL care va marca despartirea apelor. Si, in acelasi timp, momentul in care, in mod oficial si transparent, PSD va putea recunoste deschis intentia de a miza pe un candidat propriu la alegerile prezidentiale. Iar momentul propice pentru deschiderea ostilitatilor finale va fi prima parte a noii sesiuni parlamentare. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews