Aș plăti oricât pentru a putea anticipa corect ceea ce urmează. Marcel Ciolacu, un politician extrem de precaut și totodată un destoinic diplomat, este obligat de împrejurări să renunțe și la prudență și la diplomație. Trebuie să ia măsuri urgente. Radicale. Iar timpul nu așteaptă.
Criza pe care a preluat-o din mers, ca o ștafetă incandescentă, pasată de generalul cu patru stele, Nicolae Ciucă, a presupus din capul locului adoptarea unor măsuri imediate și extrem de costisitoare din punct de vedere politic și social. Iar peste această criză s-a suprapus dezastrul generat de situația în care se găsesc multe dintre azilele pentru persoanele vârstnice. Pentru persoanele vulnerabile. Și se adaugă la pachet și situația la fel de cruntă a copiilor instituționalizați, și mai ales a celor cu dizabilități. Opinia publică este extrem de inflamată. Și pe bună dreptate. Se comit orori de neimaginat. Trebuie să li se pună capăt urgent. În forță. Fără milă. Ceea ce presupune, în primul și-n primul rând, măsuri politice radicale. Marcel Ciolacu a făcut în acest sens enunțul necesar. Toți cei responsabili, dovediți până în prezent sau dovediți în viitor, trebuie să-Și părăsească pozițiile pe care le-au tratat drept simple sinecuri. Cine sunt aceștia? O uriașă armată de slujbași ai statului aflată în diverse poziții. Susținuți politic în special de cele două partide din coaliție. Sunt membrii ai executivului. Doi dintre aceștia aparținând PSD au și fost măturați pentru greșeli uriașe de natură politică și morală. Un al treilea e și el pe făraș. Tot de la PSD. PNL între timp doarme punând batista pe țambal. Dar vina uriașă a ministrului Raluca Turcan e de acum dovedită. Ea se află într-o culpă dublă. A semnat un aviz pentru cel mai cumplit dintre azilurile groazei, în calitate de ministru al muncii, și nu numai că a ascuns acest fapt, dar și-a și permis să dezinformeze opinia publică. Difuzarea de informații false de către un demnitar al statului este o infracțiune. Dar până când se va ajunge la parchet și la instanțe, liberalii au datoria să se spele pe mâini de Raluca Turcan.
Mai sunt însă mulți alții. Marcel Ciolacu i-a definit în mod corect. Aceștia sunt reprezentanți ai ambelor partide. Sunt președinți de consilii județene, primari, șefi a numeroaselor instituții de la nivel național și local care aveau obligația să verifice ceea ce se întâmplă cu vârstnicii și cu copiii instituționalizați și nu au făcut-o. Ba mai mult, unii sunt acum luații în colimator de către procurori, pe motiv că au fraudat banii statului, la pachet cu banii și bunurile persoanelor vulnerabile. Și la această listă mai pot fi adăugați și unii dintre prefecți, și unii dintre polițiști sau alte persoane chemate să aplice legea.
Marcel Ciolacu zguduie coșmelia chiar în momentul în care aceasta de-abia se mai ținea pe picioare și trebuie să pună altceva în loc. Dar înainte de asta, fără a rupe coaliția trebuie să-și convingă partenerul de guvernare să procedeze la fel. Și trebuie să vină, cum a și promis, în fața națiunii , cu un program imediat și coerent de redresare al acestui fenomen cumplit cu care ne confruntăm. Iar redresarea costă bani. Mulți bani. Ea nu constă doar în măsuri politice și administrative. De unde va scoate Ciolacu bani, în condițiile în care lunar ne îndatorăm cu câte 2.5 miliarde de euro? Cum va putea să onoreze guvernul Ciolacu țintele asumate în programul de guvernare? După ce s-a apucat să taie coada vulpii, vrând-nevrând va fi silit să taie și coada câinelui. Vor fi impozite și taxe mai mari. Până și pentru mâncarea câinilor și pisicilor. Dar, în același timp, același guvern s-a angajat, cu mult curaj, poate și cu multă imprudență, să reducă din povara suportată de cetățeni.
Cum va proceda Marcel Ciolacu pentru a ieși din acest cazan aflat în fierbere neopărit?