A bătut gongul. A început circul. Este în plină desfășurare. Personalitățile minunatului nostru stat s-au dat, din nou, în stambă. Au făcut declarații de iubire. De dragoste. Față de cetățean. Și nimic nu se schimbă. Nici în bine, dar nici în rău. Istoria merge înainte. În ritmul ei. Independent de ofertele electorale, de angajamentele prezidențiale sau de avertismentele pseudo-societății civile. România evoluează în ritmul ei.
Ce vom avea la captul acestei zile? Vom avea zeci de mii de aleși locali. Primari și consilieri. Legitimi sub aspect constituțional. Ilegitimi din punct de vedere democratic. Și iată de ce. La o prezentă la vot de circa 50%-s-ar putea ca procentul să fie și mai mic – și în condițiile mecanismului de vot uninominal, vom constata seara, târziu, când ne va veni minte cea de pe urmă, că, în medie, un primar sau un consilier este ales, în realitate, doar de 10, cel mult 15% dintre membrii comunității cu drept de vot. Iată o întreagă clasă de conducere la nivel local care, din start, este ilegitimă. Și care, în consecință, va fi privită cu neîncredere de cea mai mare parte a electoratului.
Dar ce se întâmplă cu această “cea mai mare parte a electoratului” care fie nu a votat, fie nu se regăsește în opțiunile validate? Această “cea mai mare parte a electoratului” spuneau unii că ar fi așteptat o schimbare a clasei politice. O schimbare care a fost proclamată sau chiar răcnită de unii și de alții. La capătul acestei zile, vom constata că nu a avut loc nicio schimbare.
Dar oare era necesară o schimbare? Oare cursul istoriei lumii sau a acestei țări sau a localității în care noi trăim trebuie să se potrivească cu sloganurile celor care nu au altă treabă decât aceea de a demoniza clasa politică românească? Dacă electoratul care votează sau dacă electoratul care nu votează hotărăște un alt ritm al schimbării sau chiar decide neschimbarea și alege pe cine a mai ales și altădată, asta nu înseamnă că viitorul României este pus sub semnul întrebării. Sau între paranteze. Sau că cetățeanul trebuie demonizat. La fel cum a fost demonizat Parlamentul. Sau cum au fost demonizate partidele politice.
Târziu, la capătul acestei zile, noi vom constata că foarte mulți, poate cei mai mulți, dintre aleșii locali cărora li s-au deschis dosare penale sunt revalidați de către cetățeni. Înseamnă asta că cetățenii sunt proști? Sau inconștienți? Sau că ei pun la zid Direcția Națională Anticorupție? Răspunsul meu este negativ la toate cele trei întrebări.
Logica electorală este diferită de logica penală. Și asta se vede azi. Prin urmare, indiferent dacă există sau nu vreo intenție, intervenția DNA sau a SRI sau a ambasadorului Statelor Unite ale Americii – cum acuză Traian Băsescu – în procesul electoral nu își produc, de fapt, niciun efect. Decât, cel mult, de a mai colora puțin o campanie absolut anostă.
Cu maximum 30 de ani de democrație autentică în spate-cine este surpris de această afirmație să fac singur socoteala –, România este, de fapt, extrem de performantă în a asimila, în a integra și în a valorifica virtuțile statului de drept. Și asta se întâmplă chiar și în condițiile în care, din multe puncte de vedere, în aceeași Românie, statul de drept a eșuat.
La capătul acestei zile, vom avea o nouă dovadă că mersul istoriei reale nu se potriveşte în niciun fel cu mersul României imaginate de cei mai mulți dintre liderii de opinie. Iar dovada cea mai elocventă o va oferi Capitala. Cu cea mai mică prezență la vot, dar și cu, aparent, cea mai puternică societate civilă. Cu cei mai mulți tineri liberi și frumoși care, în loc să se prezinte la vot, s-au îndulcit în centrul vechi, așteptând momentul când, din nou, vor ieși în stradă pentru a cere reformarea clasei politice. Evident, în absența lor. (Sorin Roșca Stănescu)