CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Citeva intrebari de al caror raspuns depinde soarta alegerilor

0 comentarii / 1930 vizualizări / 18 ianuarie 2011

De ceva vreme, o serie de analiști ori politicieni din opoziție susțin teza potrivit căreia la viitoarele alegeri, partidul de guvernămînt nici nu mai intră în parlament, din cauza erodării. În orice caz, mai toată lumea e de acord că PDL va fi un partid prăbușit, care va cerși mila noilor puternici, după alegeri. Există, însă, cîteva întrebări la al căror răspuns ar trebui meditat cu toată atenția, pentru că ar putea dovedi că lucrurile nu stau chiar așa, iar viitoarele alegeri ar putea ”scoate” un PDL într-o formă mai bună decît cred mulți.

Care ar fi cîteva dintre întrebările respective?
1.De ce pedeliștii, în ultimul an, primesc cu o suspectă resemnare sondajele de opinie care îi dau în cădere accentuată?
2.Ale cui sunt, cu adevărat, procentele din sondaje ale Partidului Poporului?
3.De ce a reacționat atît de violent Andrei Chiliman în legătură cu noul proiect de lege privind alegerea primarilor dintr-un singur tur?
4.De ce se pregătește o mega-alianță de cca.65% a opoziției contra unui partid, PDL, despre care se spune că nici nu mai intră în parlament, la alegeri?
5.Cum se poate închega o alianță de trei partide care să susțină candidați comuni la alegeri, atît timp cît nici măcar ADA nu a făcut asta la locale, iar noul vot uninominal îngreunează alierea și la parlamentare?
6.De ce ”prăbușitul” PDL continuă să cîștige pe bandă mai toate anticipatele locale?

De ce e PDL mai resemnat decît baciul din Miorița?
Să le luăm pe rînd. Este de-a dreptul dubios faptul că, în ultimul an, pedeliștii nu doar că nu contestă scorurile din sondaje, așa cum se întîmplă de 20 de ani încoace în cazul tuturor partidelor date în cădere, dar par chiar să le întărescă. Retorica uzuală, în asemenea situații, este contestarea vehementă, lansarea imediată a unor contra-sondaje care să ateste că, dimpotrivă, perdantul e în creștere, atacul la institutul care a realizat sondajul și, finalmente, dezvăluiri despre cel care l-a plătit și interesele lui. Cum cele mai active institute, în ultima vreme, sunt ale lui Voiculescu și Dîncu, ar fi chiar ușor pentru PDL să conteste sondajele.

În loc de asta, apar declarații stranii, precum cea a lui Lăzăroiu, de acum cîteva luni, care spunea că PDL a scăzut într-atît, într-un sondaj de sertar de care știe Cotroceniul, încît îi suflă în ceafă Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu: 15-13, în procente. Resemnarea pedeliștilor contrazice toate regulile jocului politic dîmbovițean și ridică semne serioase de întrebare. Oare, nu cumva, înghițirea pe nemestecate a scorurilor mici din sondaje este o strategie abilă de păcălire a adversarului, lăsînd impresia că PDL e mult mai slăbit decît în realitate?

Misteriosul partid al OTV
O altă analiză merită făcută în cazul partidului lui Diaconescu. Fără doctrină, fără programe economico-sociale (în afara unor aberații care nu merită comentate) fără oameni, fără logistică, fără bani, fără expunere media, în afara OTV, desigur, PP are între 8-12% în sondaje, să zicem o medie de 10 procente.
Dacă această cotă ar fi reală, tot ar merita dezbătut cu cine se va alia după alegeri Diaconescu, dat fiind că el e ignorat de opoziție și susținător cunoscut al lui Băsescu.
În ce ne privește, suntem sceptici că PP chiar are procentele respective. Partidul lui Diaconescu pare făcut, mai degrabă, pentru a ține depozitate anumite procente în sondaje, care aparțin altuia, după cum unii politicieni își trec parte din avere pe numele soacrei, pentru a nu păcăli fiscul.

Să ne amintim că PP a fost pritocit de Diaconescu în timp ce era după gratii, și anunțat exact la eliberare. A fost ideea lui? Sau a fost forțat de alții să o accepte, ca o condiție a scoaterii din arest? După cum s-a pus praful pe scandalul respectiv, noi înclinăm spre a doua variantă. Iar dacă procentele PP sunt, de fapt, ale PDL, atunci opoziția chiar are o problemă. Interesant de observat, președintele din acte al PP este Simona Man, din informațiile noastre fiică a patronului media ardelean Liviu Man, apropiat al unor grupări din PDL și al cărui frate e președintele CJ Maramureș și al PDL județean. Simple coincidențe?

Chiliman nu spune tot, dar știe ce spune…
De ce s-a ridicat Chiliman împotriva propunerii ca aleșii locali să fie desemnați din primul tur, în condițiile în care alianța PNL-PC are 30% în sondaje, în creștere, deci ar fi profund avantajată de lege? Și, foarte important, de ce a spus primarul, textual: ”Nu întâmplător, şi-au dat mâna în acest proiect PD şi PSD, duşmani de moarte la TV, dar mereu tovarăşi de golănii antidemocratice”. Să acuzi de golănie exact partidul pe care te chinui să ți-l iei aliat, PSD, iată o chestiune nelalocul ei.

Două ar fi explicațiile pentru această ieșire violentă.
Pe de-o parte, Chiliman știe că ponderea PNL în sondajele reale e sensibil diferită de cea prezentată public.
Pe de alta, Chiliman, președinte al PNL București și politician cu mare experiență, știe că în Capitală este nu doar posibilă, dar chiar probabilă, o alianță mai mult sau mai puțin oficială între Elena Udrea și Marian Vanghelie. Prin promovarea aproape certă a noii legi a Capitalei, se vor organiza alegeri doar pentru primăria generală și consiliul general, care apoi va desemna primarii de sector, cu atribuții sensibil reduse. O alianță Vanghelie-Udrea poate aduce, spre exemplu, fotoliul de primar blondei de la Turism, dar și o pondere mare a PSD în consiliu și un număr pe măsură de primari de sector, dacă nu chiar toți. O asemenea manevră ar lăsa PNL, însă, complet cu ochii în soare. Ca unul care nu crede, probabil, în coincidențe, Chiliman nu se miră cum și-au găsit timp, recent, Udrea și Vanghelie să vîre niște mingi de baschet în același coș, ca doi buni amici.

65% contra 15%. Și totuși, cine e David și cine Goliat?
Că ponderea reală a opoziției în sondaje, în raport cu puterea, s-ar putea să fie departe de cea de pe hîrtie o dovedește și goana contra-cronometru după încheierea unei alianțe care însumează 65% contra unui partid de numai 15%. Dacă PDL nici nu mai intră în parlament, cum spunea Tăriceanu, luni, atunci partidele din opoziție ar trebui să se lupte, fiecare, mai degrabă, pentru adjudecare procentelor lăsate libere de PDL, iar aici, cel mai bine plasat ar fi PNL. Adică exact partidul care a tras cel mai tare pentru alianță.

Nu trebuie trecute cu vederea nici atacurile suspect de vehemente ale pedeliștilor la adresa noii alianțe, or, regula de fier a bătăliei e că atunci cînd dușmanul greșește, să nu îl întrerupi, ci să îl încurajezi. Iar o reacție dură a PDL la adresa alianței opoziției este cea mai bună încurajare. Probabil că dacă PDL s-ar fi temut cu adevărat de alianță, ar fi încercat din răsputeri să îi minimalizeze impactul, iar armata de lătrălăi portocalii ar fi primit indicația de a lua peste picior, voit condescendent, noua combinație.

Împărțirea candidaților, o muncă de Sisif
Probabil PDL își freacă mîinile de satisfacție văzînd și modul în care PNL, PSD și PC încearcă să găsească formula care să le permită liste comune de candidați, deși opiniile sunt foarte împărțite pe această temă chiar în interiorul partidelor amintite. În primul rînd, nici măcar excelenta găselniță numită ADA nu a avut candidați comuni la locale decît în marile orașe, în rest PNL și PD mergînd pe liste separate. O combinație de trei este de-a dreptul exclusă, mai ales că, în teritoriu, există alianțe puternice în toate variantele posibile (PDL-PSD, PNL-PDL, PNL-PSD etc), iar feed-back-ul din județe ar putea aduce, în perioada următoare, surprize maxime. Să ne amintim, bunăoară, că opoziția nu a reușit în aproape trei ani nici măcar să dizloce PRM din combinația cu PDL din consiliul general al capitalei. Marea problemă ar fi, însă, la parlamentare, unde votul uninominal ar ridica obstacole uriașe în calea unei înțelegeri tripartite. Adoptarea legii prin care parlamentarii săi fie aleși din primul tur, indiferent de numărul de voturi, ar putea face, de asemenea, PSD chiar să se rupă din orice combinație politică, pentru că ar fi puternic avantajat, pe cont propriu, ca și PDL, de o asemenea lege, în dauna PNL.

Alte elemente care favorizează foarte mult guvernanții:
1. Ura populației față de putere se transformă prea puțin în voturi favorabile altor partide și foarte mult în absenteism masiv la vot, ceea ce avantajează partidele cu structuri puternice, resurse financiare importante și activ disciplinat, iar aici PDL stă cel mai bine. Poate de aia și cîștigă mai toate alegerile locale anticipate.
2. Introducerea votului prin corespondență, diaspora fiind pro-PDL.
3. Acordarea în număr tot mai mare de cetățenii române pentru moldoveni, care își vor arăta recunoștința votînd cu binefăcătorii lor.

Sunt toate elemente care merită avute în vedere mai înainte de a se proclama, triumfalist, decesul politic al PDL și victoria opoziției. Nu de alta, dar Traian Băsescu a demonstrat încă de la alegerile prezidențiale din 2009 că a învățat o lecție importantă. Aceea de a lăsa impresia adversarilor că sîngerează și e pe moarte exact cînd se așează mai bine pe val. La fel cum și Udrea pare să fi înțeles, în ultima vreme, că succesul politic se obține mai sigur bătînd țara în lung și în lat în locul aparițiilor sterile la TV, precum liderii opoziției. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *