Echipa premierului Florin Cîțu pare să fi intrat în degringoladă după lansarea la apă a moțiunii de cenzură a USRPLUS-AUR care amenință să-l trimită în congresul PNL deposedat de importanta funcție. Dovada degringoladei stă în strategia aiuritoare anunțate de premier pentru prezumtiva blocare a moțiunii, o strategie în afara legislației,

Premierul Florin Cîțu a anunțat azi că Guvernul va sesiza Curtea Constituțională a României în privința moțiunii de cenzură depuse de USR PLUS și AUR, despre care consideră că a fost depusă nelegal și CCR trebuie să verifice dacă sunt respectate procedurile.
„Noi ce am văzut și ce am primit, semnături în fotocopie, este inadmisibil. Curtea Constituțională e singura care poate spune dacă s-a respectat legea”, a declarat Florin Cîțu.
„Pot retrage moțiunea și să discutăm cu toții”, a adăugat premierul. Potrivit acestuia, dacă CCR va spune că moțiunea a fost depusă legal, „procedurile curg” în continuare.

Două gafe imense ale premierului și ale sfătuitorilor lui. Ori două intoxicări grave.

Prima ar fi că nu există nicio prevedere legală conform căreia procedurile se opresc pînă la pronunțarea CCR. După acest raționament, și efectele ordonanțelor de urgență contestate la curte ar trebui să înceteze. De fapt, legislația CCR prevede că nici măcar procesele în justiție în cadrul cărora se ridică excepții de neconstituționalitate nu se întrerup decît dacă instanțele decid asta.

A doua gafă e că CCR a stabilit de mult că nu are competențe de pronunțare nici măcar pe constituționalitatea moțiunilor, necum pe chestii legate de semnături.
O decizie în acest sens a venit pe 12 octombrie 2009, cînd parlamentarii PDL au semnalat CCR că opoziția ar fi băgat o moțiune ilegală, cu semnături ale unor aleși care și-ar fi pierdut dreptul la respectivele semnături, întrucît inițiaseră deja o altă moțiune. O chestiune mai serioasă decît cea de acum, cu semnături suspectate a fi xeroxate șamd.

Răspunsul Curții a venit sec și concis: sesizarea se respinge, întrucît ”Prevederile art. 146 lit. c) din Constituţie şi ale art. 11 lit. c) şi art. 27-28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, invocate de autorii sesizării de neconstituţionalitate în susţinerea sesizării, nu justifică exercitarea de către Curtea Constituţională a controlului constituţionalităţii moţiunilor de cenzură, deoarece textele menţionate se referă explicit la controlul asupra regulamentelor Parlamentului şi nu asupra actelor juridice de aplicare a acestora. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă sesizarea”.

Numai un politician de talia lui Cîțu și-ar putea imagina, deci, că judecătorii CCR ar putea lua la puricat semnăturile de pe moțiune ca să decidă care e reală și care e ”în falș”, vorba cuiva, și că pe durata prezumtivei verificări se oprește moțiunea în loc, eventual pînă după congresul PNL. (Bogdan Tiberiu Iacob)