Lui Traian Băsescu i s-a admis în instanță în august cererea de sesizare a CCR în legătură cu neconstituționalitatea Legii 406/2001, cea privind drepturile foștilor președinți, el contestînd introducerea faptelor de poliție politică alături de cele care pot anula respectivele drepturi. Poate nu ar fi stricat ca fostul președinte să fi remarcat și sesizat și altă ciudățenie a respectivei legi, care aruncă în aer teza imunității prezidențiale totale pe durata mandatelor.

În 2014, o plîngere penală a Gabrielei Firea împotriva președintelui de atunci, Traian Băsescu, a fost respinsă de justiție întrucât ar fi existat un impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale: imunitatea Preşedintelui României. Disputa a ajuns la Curtea Constituțională care, prin decizia 678/2014 a consfințit imunitatea totală a președintelui României, în mod diferit de cea a parlamentarilor.

”Preşedintele este răspunzător, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi legale, sub rezerva suspendării pe perioada deţinerii mandatului a tuturor procedurilor de cercetare penală, ca efect al inviolabilităţii mandatului de Preşedinte al României.30” se arăta în decizia CCR.

Curtea reţine că Preşedintele României, în exercitarea atribuţiilor sale, se bucură de imunitate [art. 84 alin. (2) din Constituţie], sub cele două aspecte ale acesteia: iresponsabilitatea pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, şi inviolabilitatea, cu limita prevăzută de art. 96 din Constituţie – punerea sub acuzare pentru fapte de înaltă trădare. În virtutea inviolabilităţii de care se bucură mandatul prezidenţial, pe perioada exercitării acestuia, Preşedintele nu poate fi supus niciunei proceduri judiciare penale, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 96 din Constituţie” era verdictul final.

Altfel spus, cu excepția înaltei trădări, nicio altă infracțiune penală comisă de președinți nu poate fi anchetată pe durata mandatelor, ci doar după expirarea acestora.

Numai că legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român are o prevedere care intră în contradicție vehementă cu verdictul judecătorilor CCR.

Potrivit art.1, alin (3) ”Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”.

Băsescu nu e de acord – și e probabil că CCR îi va da dreptate – ca el să fie lipsit de drepturi de o lege modificată special pentru el după ce a primit calitatea de turnător.

Dar ce ne facem cu prevederea anterioară ”Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv”?
Pentru că ea transmite în clar că președintele poate fi anchetat, judecat și condamnat în timpul mandatului, altfel cum i-ar putea înceta mandatul?
Ori judecătorii CCR au greșit în decizia din 2014, ori legea 406 e neconstituțională și sub aspectul imunității prezidențiale, o chestiune care, credem noi, ar trebui clarificată neîntîrziat. (Bogdan Tiberiu Iacob)